Liberalism

Azi-noapte l-am vazut pe "antipaticul" Andrei Gheorghe mai mult decat simpatic. La emisiunea de pe Realitatea, am vazut o vedeta media ce a reusit, intr-un mod foarte iscusit, sa dea o definitie expresiva si transanta a liberalismului... ca gandire, ca mod de exprimare, ca pe o cale de urmat. Si mi-a placut sa vad cum neputinta colegului de partid de odinioara a fost drastic combatuta de Andrei. Incorsetat de ipocrizia ieftina si lasa a politicianului subjugat, tanarul pnl-ist ar fi vrut poate sa-i dea dreptate lui Gheorghe, dar neputinta l-a facut penibil. Pentru prima data am vazut si partea trista de a fi politician, de a nu fi liber, nici macar aspirational... Dar ce nu stia Andrei (oare chiar nu stia?) este ca monologul lui a zgandarit urechile tot acelor oameni care sunt ceva mai liberi... Ideea de a picheta TVR-ul sambata la 17.00 a avut, pentru mine, parte de o savoare simbolista curajoasa, ce trece cu mult peste posibilele conexiuni cu interese tehnice ale moderatorului. Intr-o lume in care oamenii liberi sunt numarati pe degete, Andrei Gheorghe mi-a trezit sentimentul pe care il aveam si in care credeam in facultate, ca in Romania mea/noastra draga se mai poate schimba ceva... Pacat ca a venit dimineata iar vraja noptii a disparut... Dar a fost o noapte frumoasa, cu luna plina, in jurul careia speranta gravita extrem de timid, insa exista!!! Si e mare lucru!

Contraste

Ieri, mai toata ziua, am tuns iarba din gradina, la maneca scurta si cu mult vin in spate, pt hidratare... soare mult, placut, fara vant, verde viu de jur imprejur...
Dupa o noapte superploioasa, in dupa amiaza aceasta, am avut parte de prima bulgareala de dupa o vara caniculara ce parea ca nu se mai termina. Iar fiul meu, cu caciula pe ochi, plin de urme de bulgari pe haine, ma intreba bucuros: cand vine Mos Craciun? Iar eu, ce sa-i raspund? Ca n-are cum sa vina la o zi dupa ce tund iarba... cel putin nu in Bucovina mea... Si mai vine nenea Gore sa ne explice foarte electoral si carismatic cum e cu incalzirea globala... Totusi, in octombrie, zapada la ses? Ilogic, nu?

Acum totul e alb, ceru-i plumburiu, mirosul de iarna ma imbie la meditatie, gustul de visinata pluteste in aer, ziua sta sa adoarma... si ninge, si tot ninge... basm.... Asta da viata!

Intelepciune

Incredibil... vad la stiri ca un bunic, de 83 de ani, face sase luni de parnaie doar pentru ca nu a vrut sa accepte sa cedeze un pamant pe care l-a pierdut in instanta! Oare nu ne este rusine? Nea Patriciu a cumparat pe nimic un business de stat falimentar/falimentat, pe care, dupa doar cativa ani, l-a facut eficient si performant, il vinde imediat la un pret ce ma face sa fiu mandru ca sunt roman, ca doar e companie romaneasca; doar ca statul nu primeste nici un leu impozit, deoarece ingineriile financiare au ocolit prostia ieftina pe care o face orice roman, in cazuri uzuale... sa-mi fie scarba, oare? Mi-e rusine pentru ca un octogenar a ajuns victima unui sistem logic, birocratic si fara sens... cel putin raportat la legile morale... unde esti tu, sfatul batranilor?

O alta lume.. oare?

... a fost si sarbatoarea vinului! De data aceasta, am respirat-o intr-un alt colt al tarii, la Chisinau. E sau nu e colt, e tara asta sau alta tara, e tare interpretabil. Ma uitam la scena montata in centrul orasului, la dansatorii ce incalzeau privirile curiosilor, la muzica populara ce adrenaliza toata suflarea, la cei ce vorbeau in limba cunsocuta-mi, totul era autentic, romanesc! De ce naiba doresc comunistii sa vada altfel, sa injecteze manualele cu limba moldoveneasca... doar ei stiu! Ideea e ca mi-a placut mult ce am vazut acolo si voi merge din nou, cand voi avea ocazia. Desi sunt in urma cu peste 10 ani ca dezvoltare versus ceea ce e prin Romania (ce urat suna, deja am facut aceasta delimitare), in restaurantele lor serviciile sunt ireprosabile! Mancarea gustoasa si multa, coniac din abundenta, vin in loc de apa, ceai la loc de cinste, salate peste tot... si chiar zambete mai putin fariseatice ale ospatarilor primitori...

si flori, foarte multe flori... sa vezi sute de mp de spatii alocate florariilor, cu flori de o diversitate incredibila, ambalate si impachetate in cele mai inedite moduri... E clar ca e un cult pentru aceste flori. Traditia acolo e ca si barbatii sa dea flori barbatilor. Si pe langa aceste flori, cum sa nu mearga si o cupa de sampanie (Cricova) alaturi de o cutie de bomboane...

Desi gri-ul cotidian este marcant si obsedant mai la fiecare colt de strada, Romanii nostri de acolo fac fata cu mult stoicism si se uita confuzati la Patria Mama: ii lasam, nu-i lasam? Cineva mi-a spus ca acum copiii invata la istorie ca moldovenii au fost asupriti ba de romani, ba de turci, ba de rusi! E pacat sa auzi asa ceva!

Fara iesire la mare, cu un Tiraspol sfidator si de neinteles pentru un om civilizat, cu marea majoritate a tineretului plecat la munca in Europa, cu un grad de saracie vizibil, moldovenii continua sa traiasca, izolati, ajutati doar declarativ de cativa politicieni gornisti, in sucul propriu. Si va pot spune ca, pe cat de tristi si deprimanti par a fi, pe atat de traitori de viata sunt!

Contrastand iarasi, vedem pe strada femei foarte frumoase, si multe, imbracate divers (de la kitch pana la superelegant), foarte cochete, machiate, oglindite, expresive in priviri si deloc triste... Aglomeratia pe strazi e de nedescris, la semafoare trebuie sa fii atent ca pieton sa nu-ti primesti o anvelopa peste degetele de la picioare, cersatori comparabili cu cei de la noi (iarasi noi si ei), masini vechi, comuniste, ruginite, ce scot fum de parca ar lua foc, dar si ultimele tipuri de Bentley sau ML-uri, Toyote (Prado) la greu, troleibuze sinistre si... un troleibuz gol, ce facea turul "esplanadei", luminat din plin, radiind veselie printr-o muzica iesita din boxe, ornat cu baloane rosii si beculete stridente... si cu un mesaj clar scris pe el: "Te Iubesc, Iulia!"

Penibil sau nu, obositor sau fortat, acest troleibuz mi-a dovedit ca Romantismul in R.Moldova continua sa aiba forme atipice si anormale pentru un cetatean atat de civilizat ca noi toti, astia, care ne bucuram de curatenia budelor de la KFC/Mc si epatam trendos la orice forma de ecologie bucurenciana...
Back in time or...?

A avea controlu'

Am recitit ceva ce am scris in urma cu vreo doi ani, intr-un editorial, desi nu obisnuiesc sa o fac.. doar ca mi-am amintit; asta, ca urmare a comentariului din postul precedent, cu Cel/Cea:

Observ ca mai toata lumea cauta acum sa conceapa topuri de albume anuale si alte clasamente infantile. Pentru ce naiba trebuie sa ne amagim in indulgente ieftine, doar de dragul unui reper destul de relativ, anul calendaristic? Hai sa fim sinceri cu noi iar topul preferintelor sa fie creat doar pe baza de feeling, actualizat si extins doar cand este nevoie si nu pe sisteme de referinte artificial create si fals prezentate! Nu stiu cum sunt altii, dar eu evit sa recitesc ceva ce am scris deoarece am tentatia de a modifica, de a schimba chiar fundamental ideea de ce? Pentru ca, pana la urma, totul e raportat la moment, la stare, la viata! Si cui ii ramane atunci sa dezvolte ceea ce urmeaza? Dar ce urmeaza: moartea, o noua viata, o alta etapa? Dar oare are importanta? Lumea cotidiana este supusa unei viteze de transformare ce tinde sa devina incontrolabila, totul trebuie sa aiba repere, date, cifre, localizari de ce? Pentru ca, in ignoranta noastra, ne place sa credem ca mai avem putin si preluam controlul! Controlul la ce? La himerele proiectate zilnic de acei vizionari (a se citi genii mondiale) pe acel perete din Republica platoniana, adica dinspre acel WallStreet dumnezeiesc spre fiecare umbra de pe acest glob pamantesc, spre orice ungher, ce este suspect si pasibil de consum, de miscare, de energie de viata! Si acest lucru inseamna, de fapt, un reper dependent de timp dar si de bagare in seama! Merita oare sa intram in acest joc, existent pretutindeni, care dezvolta dependenta, una placuta si multidimensionala? Oare refuzam sa ne conturam propriul nostru sistem de valori, riscand constient sa nu fim trendy, sa nu ne integram in societatea de consum cotidiana, care, sa fim sinceri, iti emana si induc deseori tentacule de siguranta? Chiar merita sa ne transformam inconstient in simpli mutanti, cu convingerea proprie si egoista ca ceea ce facem e doar ceva temporar, un act dintr-o sceneta din care putem sa iesim cand vrem sau cand vom putea vedea mai departe de aceste bariere intangibile? Poate ca da, poate ca da din pacate, se pare ca acesta este raspunsul!

Ecologica Romanie

Tocmai m-am intors dintr-un periplu din tara... mi-e sila, mi-e scarba, mi-e rusine, mi-e lehamite de ce mizerie exista pe langa sosele! Eram pe Valea Oltului, intr-un peisaj mirific, iar pe dreapta si stanga soselei, plin de hartii, peturi, cutii de bere, tampoane... si toate astea "armonizand" dezastruos cu ruginiul frunzelor uscate de inca necazuta bruma... nu se poate asa ceva! Ne batem joc de tot ce ne inconjoara! Mai lipsea tablia cu "aici sunt banii dumneavoastra!". Iar la radio cativa politicieni imi(isi) explicau despre regulile de moralitate, despre demisiile de onoare si de eficienta Ministerului Agriculturii... Totul este mizerabil aici, totul e infect, totul e o minciuna continua... care pute dar pe care o adulmecam fariseatic falsand arome candide de parfurm de fitze dat peste transpiratia jilava si needucata... Sunt oripilat, de-a dreptul! Iar Oltul, mai scazut ca oricand in acest anotimp, continua sa mai aiba pe la coturi cateva pasari ratacite si debusolate de EUropenizarea noastra facuta cu Arcanul mileniului III... Tara frumoasa, oameni frumosi... da, da, da... Mai trebuia sa-mi apara in fata Bucurenci, tinandu-mi o lectie de ecologie inchipuita si cu Che Guevara pe piept... ca doar in Socialismul anilor 80 nu a fost asa ceva... nostalgii ieftine, transformate pentru asti' mai tineri in trendoase conduite... unde esti tu Tepes, doamne!