Octombrie 2008



ataraxiaA trecut si 20 septembrie… O seara Ritual Mediteraneana in adevaratul sens al cuvantului! Poate plictisitoare si lipsita de dinamism pentru unii, poate atragatoare si chiar fulminanta pentru cei ce stiau la ce sa se astepte.

ATARAXIA a sustinut un spectacol cum numai ea poate sa o faca, intr-o varianta exceptionala, cu o daruire incredibila! Piesele interpretate s-au bucurat de o acustica corecta pentru o sala de teatru, conceptul Visual a fost si el mulat dupa doleantele trupei, astfel ca abundenta de elemente de decor de pe scena a reusit sa schiteze o atmosfera rezonanta cu vocea Francescai si conceptul abordat de trupeti.
(citeste mai mult).

ice agesA fost si ICE AGES… Un concert mai degraba avantgardist, un sound de nisa greu digerabil, deloc lesne de asimilat… poate chiar de ascultat. Pana si proiectiile au fost destul de incalcite si abstracte… intr-un decor ce a incercat pe cat s-a putut sa ilustreze atmosfera complicata a muzicii ICE AGES…
(citeste mai mult).

arcanaUn show decent, elegant, inceput cu multa emotie, ceea ce s-a simtit clar pe primele doua piese.
Publicul destul de linistit, aplauda discret, usor confuzat de ceea ce se intampla. De aceea mi s-a parut ca piesa "Lost In time" nu a degajat energia dorita.
Incetul cu incetul treburile si-au dat drumul, filmul "Baraka" rula lejer pe fundal, multe imagini de acolo intrand in rezonanta cu muzica de pe scena, totul a fost ca un vis. Poate ca daca sunetul ar fi fost dat la un volum mai ridicat, feedback-ul din sala ar fi fost altul.

Insa dorinta ARCANA a fost ca sunetul sa ajunga la urechile ascultatorului intr-un mod confortabil si nu intr-o varianta zgomotoasa, cu adrenalina falsa. Dupa ora de cantat cei cinci s-au retras timid in spatele cortinei si, in ciuda unui bis aparent regizat (eram cu ei in spatele cortinei si ii rugam sa mai cante macar doua piese), ARCANA s-a intors pe scena si ne-a mai uimit cu inca doua piese.
Atat de real a fost totul incat ARCANA a cantat si piese ce nu erau programate, dar a tinut cont de cererea publicului. Desi aparent neprofesionsit sau chiar penibil, aceasta cautare de piese prin calculator a aratat naturaletea si sinceritatea trupetilor fata de publicul din sala!!!
Si da, Stefan, la fel de sugubat cum este in realitate (rupand chiar o pagina din partitura ce se incapatanea sa nu stea intoarsa), Mattias, preocupat continuu de ale sale percutii exemplare, Ann Mari, o voce incredibila, o adevarata soprano, Cecilia, cea care da suflet trupei pe scena cu o prezenta de spirit si un umor inteligent... si nu in ultimul rand, creatorului ARCANA, seriosului si introvertitului Peter, toate felicitarile mele... dar si urarile sincere de La Multi Ani, pentru ca astazi, cand scriu aceasta cronica, a implinit 34 de ani! (citeste mai mult).