Dark-ul care ne inconjoara…

 •  Adaugat in: Articole Kogaionon

Au trecut doar cateva zile de cand nu am mai scris nimic pe aici, dar parca a trecut un an, dupa cum se tot practica fraza asta in aceasta perioada.

Tare apasatoare trecerea asta dintre ani… doar cu ceata, umezeala si fara zapada, totul pare fad, fara sens. Arata atat de aiurea orasul seara, cu luminitele alea colorate, cu ornamentele alea de toate felurile atarnand pe stalpi sau intre, cu mosii aia cu saci in spate care continua sa se catere pe scarite trunchiate, toate spanzurate pe peretii cladirilor sau prin tot felul de copaci, la mare valoare fiind insa brazii… Si aici, in fiecare oras, in centru, pe platou, sau chiar in sensul giratoriu, gasim montat cate un brad verde impunator, care mai ramane verde inca ceva zile, dupa care va fi folosit ca lemn de foc sau pentru mai stiu eu ce constructie. Este o arta si o traditie (cum ar spune lumea) sa tai cel mai falnic brad din padure si sa-l expui in fata tuturor, ca un trofeu prin care omul arata laudativ cum domina el natura. Sau na, unii ca ar fi simbolul lui Mos Craciun… de parca mosu’ ne-ar spune sa taiem copaci ca altfel nu putem gasi cadourile pe care el le aduce de la Polul Nord… sau Laponia… ca nici nu mai stim de unde vine, de cand cum schimbarea polilor Pamantului… sau polaritatii? Nu mai conteaza, a trecut.

Pe langa bradul asta mare din centru, mai gasesc pe trotuare ceva tije verticale de metal, proptite in pamant, cu ceva fire in jur pe care stau atarnate cateva beculete aprinse, de-alea care imita copacii… vai, cat sinistru arata... de fapt, cam dupa cum e vremea! O fi criza, o fi dark-ul dark, dar anul asta trecerea asta dintre ani a aratat jalnic! Exact ca si copaceii astia metalici! Stau sa ma intreb cand curentul/trendul ecologic va transforma puietii astia de brad (carora nu li s-a dat nici o sansa sa traiasca, omorandu-i si montandu-i in milioane de case pentru doar 2 saptamani), in stalpi de metal cu ceva luminite agatate pe ceva fire… Daca o tinem asa cu defrisarile, chiar ca in Star Treck vom ajunge.

Ma rog, fara zapada iarna e posaca… poate ca pe unii ii bucura absenta albului, pe mine ma deprima si ma face fara chef de nimic.

Asa ca am luat decizia sa evadez macar pentru cateva ore, departe de oras, la munte:

Astel, am urcat pana pe Rarau in penultima zi din 2013 si am mai gasit ceva zapada acolo, ceea ce m-a facut sa ma simt minunat.

Dar era si ceata din abundenta, ceea ce nu ne-a permis sa urcam pe Pietrele Doamnei, desi plecasem horati sa ne cataram cumva. Iar pe jos, zapada inghetata, numai buna de rupt picioarele… sigur priveam catre Pietre de pe burta:

 

Am gasit atarnat si un medalion natural, discret si minimilast:

Am fi vrut sa coboram cu masina pe traseul Izvorul Alb, ca ajungeam astfel la KruNatura si evitam strabaterea orasului Campulung Moldovenesc, dar la cata gheata si ceata era pe munte, nu ne-am mai aventurat. Sunt doar vreo 10 km, de fapt, pe un drum ce pe vremuri era asfaltat, acum e parca dupa razboi… dar la vale, daca ai o masina cu garda la sol ridicata, se coboara lejer, la fel cum am facut-o si in urma cu o luna. Insa iarna nu recomand nimanui. Mai ales ca poti gasi cazuti si ceva brazi pe drum… iar eu numai cu drujba in portbagaj nu m-am mai vazut!

In fine, am ajuns pe seara pe terenul KruNatura, si am tot impartasit idei si solutii pentru ce se va intampla acolo la sfarsitul lunii mai.

Plecat de la varianta ca ceea ce va urma sa construiesc nu trebuie sa fie la vedere, adica sa se vada de la drumul principal, ajunsesem la concluzia ca totul se va desfasura aici, adica la cca 80 m distanta de la intrarea pe terenul meu, mai ales ca diferenta de nivel e in favoarea noastra:

Acum, dupa ce am mai stat si ne-am gandit, am ajuns la concluzia sa lasam aceasta zona pentru eventuala campare iar constructia din lemn unde se va desfasura cantarea sa fie putin mai jos, in acest loc incadrat de cativa vlastari, asezati natural in careu:

 

 

Pare cea mai intima zona de pe teren dar si cea mai apropiata de parau, cu sanse de a se auzi si sursurul apei. Pe de alta parte, e o zona umeda si probabil ca si curentii de aer vor actiona pe acolo seara… Dar vom vedea cum facem sa fie ok. Acum, paraul Izvorul Alb era aproape inghetat:

Daca e seceta, paraul e doar un firiciel de apa. L-am vazut si involburat insa nu am prins prapadul din anii 70 (cum povestesc localnicii), cand apa colectata de pe versanti a inundat intreaga vale, inundand zeci de case, chiar distrugandu-le. De animale nu mai vorbesc. Asta e cand casele sunt amplasate pe vai lungi si adanci, in forma de palnie. Na, sa speram ca nu va ploua deloc la sfarsitul lunii mai, pentru a putea si cosi iarba in tihna iar fanul proaspat sa-l putem intinde pe platoul unde vom sta la cantari.

Iesirea in Natura definita KruNatura este un concept super relaxant, unde nu vom avea standuri cu mancare sau cu bautura… fiecare isi poate lua cu el ce doreste, se va gospodari singur, inclusiv cortul. Vor exista si pensiuni la 1-2 km distanta, pentru cei mai mult “urbani”, care vor putea servi de mancare acolo sau sa-si procure ceva lichide mai tari sau mai colorate… asta in cazul in care nu vor fi suficiente bauturile pe care le vor aduce de bunavoie cei prezenti, pentru “un schimb de experiente”.

Am spus ca vom inchiria si un autocar pentru ruta Bucuresti-KruNatura si retur, daca vor exista cereri (poate si pentru Cluj Napoca, daca vom gasi voluntari). Astfel, impreuna cu trupetii, vom pleca din capitala vineri dimineata, pe 30 mai, urmand ca dupa-amiaza sa vizitam cateva manastiri, abatandu-ne putin din drumul principal.

Am refacut acest drum chiar zilele trecute si plimbarea prin Bucovina nu dureaza mai mult de 4 ore: de la Marginea (ceramica neagra), vizitam Manastirea Sucevita:

trecem Obcina Mare pe la Palma/Ciumarna si ajungem la Manastirea Moldovita iar seara poposim la Campulung Moldovenesc. Manastirea Voronet va putea fi vizitata la intoarcerea spre Bucuresti, ca abaterea de la drumul principal este de doar 5 km. Am surprins alaltaieri atmosfera de la Moldovita, cand o maicuta “scosese toaca la plimbare”:

 

vident ca daca tot am facut turul manastirilor in prima zi din 2014, am trecut si pe la templul meu de inspiratie din Ciumarna, unde am fotografiat unul din bradutii mei dragi, neimpodobiti sau ornati cu tot felul de impuritati:

Am creat si un grup KruNatura pe Facebook pentru cei ce sunt interesati si ne pot ajuta cu idei si sugestii. Asta nu inseamna ca mi-am gasit un motiv intemeiat de a ma reintoarce pe aceasta retea de socializare, mai ales cand s-a facut o luna de cand am renuntat la comunicarea prin acest mijloc. Voi posta din cand in cand tot felul de noutati in grup iar daca va exista interes, voi fi receptiv si chiar se vor aplica ideile inspirate si originale. In cateva zile grupul va de deveni privat, momentam inca este de acces general:

https://www.facebook.com/groups/krunatura/

Vom avea si invitati speciali la KruNatura, veti afla mai incolo cine sunt si ce motiv intemeiat au acestia de a sarbatori la KruNatura. Sunt Oameni Frumosi care au fost la toate editiile DBE de pana acum plus alte multe evenimente DonisArt.

Iar am plecat de la una si-am ajuns la alta. Cert este ca tare sec pare a fi totul in aceste zile. Singurul bradut care mi-a umplut ziua de bucurie in aceasta dimineata a fost cel din curtea casei, impodobit natural si care mi-a redat energia si vivacitatea de care aveam nevoie:

Cu indiferenta maxima fata de tot ceea ce se petrece in cotidian (profit inca de zilele libere), am fost in aceasta dimineata sa surprind pasarile ce se aciuiaza pe un iaz din apropiere. Nu le-am zarit insa am vazut cum pojghita de gheata se incapataneaza sa reziste la temperaturile neobisnuit de ridicate pentru aceasta perioada a anului:

 

As fi vrut sa ma apuc sa ma mai plimb pe coclauri dar am vazut ca rezervorul masinii era aproape gol. Asa ca am renuntat la idee, amagindu-ma ca am timp sa deliberez de unde as putea alimenta in tihna, tinand cont ca tara noastra are un viitor luminos, plin cu lanturi de benzinarii moderne, toate cu proprietari de prin orice colt al lumii, mai putin din Romania: OMV-Petrom (austrieci), LuKoil (rusi), Rompetrol (kazahi), Socar (azeri) si tot asa. Bani si masina sa ai, ca tara oricum nu ne-o vindem, ne-au vandut-o ai nostri pe nimic de mult timp.

Pe asta am facut-o din mers, bucuros ca nu sunt singurul pe sosea…

 

Gata si cu povestirea de acum… mai scurta, mai pragmatica, mai simpla… insa mi-a placut mult auditia noului material The Wounded Kings, intitulat “Consolamentum” si am mai scris cateva randuri astfel. Chiar e un album spectaculos, prima noutate interesanta din acest an. Mai pe seara pun urechea si pe noul MANES. Am incercat sa ascult si noul LEGION OF THE DAMNED, dar amestecul de Thrash cu Death sau poate Black mi s-a parut extrem de monoton, desi forta si energie au piesele din plin. Cred ca mai degraba as vrea sa vad DVD-ul italienilor pe care nu i-a mai adus nimeni in Romania dupa Doomed Souls Evening. Pun ramasag ca anul asta vor poposi pe la noi, heh:

http://www.youtube.com/watch?v=1pBZZxKs-0c

Ah, si sa nu uit, Davin Lamp, cel din The Ascent of Everest, mi-a trimis noul lui album cu proiectul Psych/Shoegaze FRAGMENTS OF GOD, care merita de o ascultare macar:

https://meltfacerecords.bandcamp.com/album/fragments-of-god

Pentru fanii Roadburn noua piesa Indian poate fi o alegere interesanta:

http://www.invisibleoranges.com/2014/01/premiere-indian-directional/

Iar membrii trupei underground Coffincraft (Death Metal) mi-au trimis un link cu un nou proiect de-al lor, de data asta ceva Black Metal, nimic deosebit, insa fresh pentru ca vine din nord, heh:

http://hardaskit.bandcamp.com/

Joel Costa a inceput de cateva luni varianta online a publicatiei lui Against Magazine si chiar acum a lansat un nou numar, pe care il puteti citi aici:

http://issuu.com/againstmag/docs/against_04

Dark sau nedark, cu sau fara optimism debordant, 2014 va fi un an pe care doar noi il putem face deosebit. Acum ca e si anul calului, n-aveti decat sa cautati prezicatori crestini sau ezoterici… sau horoscopul care sa va convina. Totul pleaca din noi si atat timp cat vom incerca sa fim mai buni si mai inspirati, vom inspira la randul nostru si vom deveni din ce in ce mai impacati cu noi si cu cei din jurul nostru. Eu cred ca poate fi si asa spectaculos… de normal.

Dar totusi dark, da?

3 ianuarie 2014

PS: poate evenimentul cel mai solicitant din intreaga mea istorie, acum cu o nostalgie fragila dar si cu o impacare ca s-a terminat cu bine: