Paduraru’ Bruce…

 •  Adaugat in: Articole Kogaionon

Vedeam la stiri ca nusce mare cercetator britanic (cum naiba sa fie din alta tara) a emis o ipoteza ca a treia luni din ianuarie este cea mai deprimanta zi din an. Si a venit cu tot felul de motive care au stat la baza marelui studiu… Poate asa o fi, nu stiu, pentru mine a fost o zi frumoasa tare, doar pana la stirea de seara!

In aceeasi luni, in Romania noastra multimilenara, integrata in toate structurile posbile si imposibile de caritate, sustinere, aparare sau razboi, cu misiuni militare afara indeplinite cu excelenta, se intampla anomalii care continua sa ma socheze, dar si ma scarbeasca. Mi-am amintit de un film in care Bruce Willis reusise sa scape viu dintr-un accident de avion (si nu numai) si a trait pan' la adanci batraneti. Ce mi-a mai placut filmul! Evident, asta se intampla doar in filme si probabil doar la americani!

Un regizor sau un scenarist de-al nostru, ahtiat dupa ironia sortii sau dupa cinismul mioritic clasic, ar fi transformat intreaga povestire intr-un best seller hilar, in care Bruce, supererou si superom, scapat dintr-un avion construit de pe vremea cand THE DOORS inca cantau cu spor o piesa magnifica,  http://www.youtube.com/watch?v=JSUIQgEVDM4, murea inghetat de frig, abandonat intr-o padure aparent izolata, la doar o ora distanta de prima localitate. Culmea ar fi fost sa fi dat peste corpul lui si animalele salbatice.

Mdea, sa pun totusi degetul pe rana: culmea si mai culmea a fost faptul ca aparentul supravietuitor (in cazul nostru au fost mai multi, ceea ce e de bine, ca se putea si mai rau, dupa cum ne-ar spune cativa cugetatori intelepti de-ai neamului) se afla intr-o zona cu semnal, cu smartphone si cu localizare GPS. Nu ma pricep la d-astea dar am citit un articol care ar putea spune totul:

http://aviatia.ro/siguranta-zborului/accidentul-yr-bnp-lipsa-cunostiintelor-de-geometrie-de-clasa-a-6-a-o-explicatie-a-coordonatelor-false-gresit-interpretate-de-catre-autoritati/

…doar in Romania se poate intampla: sa scapi dintr-un accident aviatic dar sa mori inghetat de frig! Basca si cu telefonul langa… telefon cu semnal.

Si evident, nimeni nu e responsabil de ceea ce s-a intamplat! Noua ne place varsarea de sange, cautarea vinovatilor (pot fi si falsi, doar sa fie cativa), elogierea mortilor, cancanurile speculative si interpretative doar de dragul bagarii in seama.

Ma uitam ieri la conferinta de presa unde chirurgul supravietuitor incerca sa le ofere date jurnalistilor. Evident ca era inca sub stare de soc, probabil sedat, dar mult mai coerent decat toti reporterii aia care n-aveau nici o treaba! Puneau intrebari banale, improvizate pe moment, repetau ideile cu alte cuvinte… pfff, jalnic! Ziaristii aia sau ce mama naibii or fi sunt la fel de pregatiti ca si cei care sunt platiti din banii nostri sa localizeze sau sa intervina in caz de accidente sau calamitati.

Refuz sa ma gandesc ce s-ar intampla in caz de un cutremur major la noi! Totul e putred in sistemul nostru, dar suntem prea implicati… sau lasi… sau ignoranti sa recunoastem asta. Habar nu avem cum sa actionam in cazuri extreme, nu avem lideri sau oameni cu boase (desi desemnati si pentru care isi iau bani exista din plin, de la ministri si pana la prefecti), nu ne asumam nimic, dam vina pe ceilalti iar daca avem ceva saritori sau oameni responsabili, ne dam la fund, lasandu-i pe acestia sa alerge de bezmetici, bazandu-se pe intuitie si pe putinele informatii, raspandite aleatoriu de o presa in goana dupa senzational, un raspandac jenant si necalificat.

Drept dovada, mai devreme sau mai tarziu, cu anchete pertinente sau filtrate, vom ajunge la concluzia ca nimeni nu a fost vinovat de ceea ce s-a intamplat! Nu putem da vina pe mort, pentru ca pe el il facem erou! Parca-l si vad pe premier cu mana la inima cand va trage garda de onoare cateva salve de foc! Alaturi de toti politrucii, de la putere dar si din opozitie, ca e baie de multime si an electoral, ce naiba! De data asta natura va fi de vina, vremea, copacii, ceata, givraj-ul… Si punem profesionist dar hotarat stampila pe dosar: clasat!

In loc sa-i indepartam din sistem pe nepriceputi, pe cei ce au ajuns pe functii cu care nu au treaba (decat doar ca le-o sug politic unora mai carismatici sau cu influenta), ne vom lasa orbiti de emotionantele inmormantari, cuvintele pline de glorie, medalii si eroi post-mortem!

Stim sa facem din tantar armasar, stim sa umflam cu pompa stiri si fapte, chiar sa construim si sa adulam eroi aparuti peste noapte (pe care nu-i contest, doar ca nu asta e topicul meu acum)… refuzam insa sa-i indepartam pe cei ce ne incurca sa traim normal, obisnuit, dar corect. Si astia sunt o consecinta clara a ignorantei noastre, a scarbei noastre de ceea ce se intampla zi de zi: politica. Mi-am spus candva ca nu voi mai merge la vot, sa le fac jocul… ca oricum nu ma regasesc in ei si nici ei nu ma reprezinta pe mine. Stiu ce voi face de acum incolo, clar!

Am devenit prea serios, prea ofticat, prea trist… si e pacat, ca doar acum 2 zile trebuia sa fiu deprimat, in acea luni de pomina, dupa cum ne spunea nenea de langa Big Ben… martea neagra o avem deja definita deja prin ceea ce au facut nu cu mult timp in urma parlamentarii, mai avem nevoie de inca vreo 2 zile lucratoare cu definiri de astea plastice, ca vinerea e ocupata deja cu Black Friday iar in weekend evadam toti, artificial si autoimpus, din ceea ce traim, uitand de joburi, probleme, griji, unii cu mult alcool, altii cu amagiri, chiar cu trimiteri spre opaitul de la capatul transeei, pe care ni-l umple cu licariri false politicianul care se reprezinta doar pe el.

Deznodamantul e pe cat de trist, pe atat de trendos, uzitat azi mai de toata lumea: back to basics… adica, in Romania, degeaba fugi dupa gadgeturi si aplicatiile lor, degeaba ai functii, masini, resurse umane calificate, dispuse in tot felul de asociatii sau agentii, voluntari si oameni saritori, caci, la momentul critic, tot padurarul te scoate din rahat… sau, in cazul de fata, salveaza vieti. Uite ca avem si noi Bruce-ul nostru, unul simplu, autentic, dar de baza… Paduraru' Bruce! Bravo lui!

PS. Pentru prima data in ultimii 25 de ani pot spune ca i-am dat dreptate unui doctor care regreta aseara sistemul de dinaininte de decembrie 89. Nu stiu daca m-am tocit, am imbatranit sau nu-s la doaga mea. Stiu insa ca acel doctor a spus ca pe vremuri exista un serviciu de interventie medical, ce asigura terestru si aerian, prin regiuni bine delimitate si independente, asemenea cazuri de interventie expresa. Nu am gasit astazi bani de 5 avioane de astea dar donam cam aceiasi bani la Catedrala Mantuirii la sfarsit de ani… sa ne spalam pacatele? Habar n-am…