Pasiunea bate ratiunea...

 •  Adaugat in: Articole Kogaionon

Tic-tac, tic-tac… si iata ca am ajuns acolo unde nu stiam anul trecut daca vom mai ajunge. Din august si pana-n decembrie am tot oscilat intre a continua sau nu povestea DBE-ului. Editia de anul trecut a ajuns la maturitate, adica aproape ca s-a atins numarul maxim de participanti pentru conceptul lansat in 2009, plus ca rostirea in acel loc se terminase.

Stiu ca traditia se confunda usor cu repetivitatea, romanii fiind ca structura nostalgici si conservatori, greu iesind din ceea ce stiu sau cunosc. Sa continui in aceeasi forma era deja o limitare pentru mine, oferind aceleasi cai de a petrece cele 3 zile, schimband doar numele trupelor. Hmmm, cred ca tot timpul se poate face mai mult, se poate incerca, testa, forta chiar limitele, pentru a afla daca poti fi mai mult decat un alt eveniment artistic. Ca e riscant sau chiar kamikaze, aia e, regula jocului! Exista atat de multe festivaluri la noi, incat e foarte greu sa iti faci loc in calendarul estival cu un altul. Ori cu unul foarte mare, ori cu unul cu adresabilitate locala. 

Tocmai a fost ArtMania, un festival de la care nu mi-am permis sa lipsesc la primele editii. Era prea misto pentru ceea ce se intampla la acea vreme in Romania. Si continua sa fie, mai ales ca exista o traditie si o istorie de necontestat. Cu siguranta ca nu ar fi aparut niciodata DBE-ul daca ma multumeau cele 2 seri standard din Piata Mare, cu cele 8 trupe cantand intr-un cadru foarte fain. A aparut si scena pentru trupele romanesti, dar asta nu mi-a placut, ca parca cantau la matineu… sau la mantinela. Dar a fost o mare rampa de lansare pentru ai nostri, asa ca toata stima! 

Dupa cateva editii memorabile (inclusiv cea din cort), incepusem sa ma plictisesc sa fac acelasi lucru, acelasi hotel, aceleasi plimbari pe la terasele din zona, o fuga la Paltinis si o masa copioasa la Muzeul Satului. Inclusiv acelasi traseu de condus, cu escalele clasice inainte si dupa. A fost frumos, amintiri faine, cu oameni dragi. Doar ca am vrut sa fac altceva, sa merg undeva unde sa ma intereseze mai mult de o trupa sau 2 din intregul line-up. Sa am de unde sa aleg. Plus ca headlinerii isi au rostul lor, dar pe mine ma interesa underground-ul. Imi satisfacusem deja pofta de MY DYING BRIDE, de LACRIMOSA sau de OPETH, ca tot mi-au venit in minte. Am fost atent si la alte trupe, mai mici, dar nu erau din filmul meu. Imi place sa fiu undeva unde si ceilalti stiu la ce vin, in Piata Mare spectrul de oameni devenise prea variat pentru viziunea mea despre un festival.

REF-ul nu exista atunci, asa ca mi-am spus ca e timpul sa ma bag si eu sa invit trupe ce mi-au marcat obsesiile multi ani, cele din underground, neinvitate de nimeni pana atunci la noi. Si am inceput sa aduc trupe intr-o sala de teatru dintr-un oras fain, pentru ca un club mi se parea conventional. Si primele evenimente au fost non Metal. A trecut ceva vreme si am vazut ca majoritatea celor ce veneau la Brasov erau din Bucuresti. Gandeam eu ca turismul de concert poate sa conteze, si probabil ca si-a avut rostul lui… Am decis sa fac un eveniment mai maricel in capitala, asa ca in decembrie 2009 am chemat 7 trupe in Silver Church, sa-mi celebrez ziua de nastere. Asa a luat nastere DBE. Anul urmator nu a mai avut aceeasi rezonanta pentru mine (desi am sarbatorit o frumoasa varsta), asa ca in 2011 am spart cei 4 pereti si am aterizat intre zidurile de la RYMA, deasupra fiind doar doar cerul instelat. Am stat acolo 5 editii, dar dupa primele 3 am decis sa iau o pauza, ca mi se parea cam aiurea sa tot repet. Au urmat alte 2 impunatoare, cu cea mai mare participare si vizibilitate. Dar ceva parca se terminase acolo, poate ca si vremea a transmis un mesaj, poate ca nu, ideea a fost ca nu mai simteam motivatia de a continua. Sau de a continua acolo. Locatia este fabuloasa, gazdele au fost la inaltime, doar ca stresul si multe alte detalii locale umbreau satisfactia pasiunii. Plus repetivitatea asta, la naiba.

In decembrie am decis sa continuam si sa mutam povestea la Gradina Termala, departe de tot, in special pentru noi, cei prezenti. Sa organizam DBE-ul in aproape cel mai indepartat loc din tara pentru noi, cei care venim din Suceava, tocmai langa Arad, pffff, e fara logica, fara sens. Dar de cele mai multe ori distanta apropie. Apropie atunci cand pasiunea sufoca ratiunea, cand apartenenta, mica doza de nebunie si poate adrenalina pentru muzica pe care o iubesti te face sa nu te mai intrebi cat de departe e, ci cum fac sa ajung acolo.

O mare parte din prietenii DBE sunt cei care vor conditii de cazare decente, varianta cu statul la cort fiind un subiect trecut. Am gasit solutii si pentru ei, avand Arad-ul la jumatate de ora departare de Dorobanti, asigurandu-ne ca oferim si transport regulat, la un pret decent, pentru cei ce vor sa ne urmeze.

Ne-am zbatut sa organizam chiar cateva transporturi din Cluj Napoca, Bucuresti si Timisoara, pentru cei fara solutii logistice proxime. Altii au ales curse low-cost cu avionul, care scurteaza timpul si nu mareste bugetul. Sa nu mai spunem ca Andrei Moldoveanu a plecat de 2 zile pe bicicleta, urmand sa strabata 700 km pana la noi. Respect total!

Gabi, gazda noastra, s-a angajat ca va customiza locatia lui cat mai bine pentru nevoile DBE, sa vedem zilele viitoare daca reuseste sa le rezolve pe toate, conform celor povestite.

Am oferit campare gratuita, am pus un pret la abonament care poate parea mare, dar, dupa ultimele evaluari, nu credem ca va putea acoperi costul destul de ridicat al acestei editii. Sau, cine stie, poate vor veni mai multi omuleti decat consideram noi ca ar veni. Ar fi bine sa se intample astfel, mai ales ca noi nu facem compromisuri comerciale, numarand micii sau berile vandute, multiplicand totul in lei si hectolitri. Cand te intereseaza evenimentul artistic, numaratul celor prezenti difera de cei care cuantifica totul financiar. Chiar am postat zilele trecute ca noi numaram oamenii care vin, nu ii multiplicam zilnic, doar sa dea bine ca cifre pentru potentialii sponsori.

In acest an avem si un Event Manager, Iulian, adica un prieten care sa ne ajute si sa ne degreveze de problemele si exceptiile care apar fara voia noastra. Poate asa mai apucam si noi sa zambim, ca anul trecut am fost coplesiti de nebuniile aparute.

Echipa DBE in acest an este formata din nucleul cu care am tot colaborat, dar am si extins-o nitel, sa dam sansa si altora sa vada evenimentul din interior. Conceptul de voluntariat continua sa rezoneze cu multi din noi, ceea ce e foarte fain. Suntem multi, i-am prezentat si pe FB, alaturi de Daiana si de mine, speram sa ne ridicam la inaltimea asteptarilor voastre. Desi, o stiti deja, asteptari mici, dezamagiri minime, relaxare totala.

Exista un ATM chiar langa locatie, am vorbit cu banca sa aiba grija sa il alimenteze cu cash. Mancare vom avea de toate felurile, de la gratare si pana la faimoasele ceaune. Bauturi vor fi de toate felurile, la preturi corecte, adica decente (zicem noi). Puteti veni cu ce vreti voi in rucsaci, rugam doar sa le consumati in zona de campare. Cu tigarile nu sunt prea multe solutii, dar se pot lua si de la magazinele din sat, in cazul in care ramaneti in oos. Dar recomandam sa va faceti provizii de pe drum.

Camparea si parcarea vor fi generoase, dar va trebui sa respectam locurile arondate, sa nu ne incurcam pe acolo, mai ales ca e o singura straduta de acces si avem nevoie si noi pentru trupe, echipamente, alte chestii logistice.

Piscina mare va functiona doar pe timpul zilei, cele mici vor putea fi folosite si noaptea. Faptul ca avem ape termale e un avantaj, intrucat la calduri mari, dusurile sau baile reci nu rezolva problema, decat aparent. 

Fiecare vine imbracat cum doreste, e total chill-out. Incepem cantarile dupa 6.30 pm si le terminam in jur de 1 noaptea. Dupa concertele propriu-zise Corina si George ne vor invita la after-party-uri antrenante. 

Ziua fiecare face ce doreste, pentru ca exista multe zone de relaxare, fara a se interpatrunde. Vedem si de fotbal, daca va exista vreun organizator (dar sa stie cu mingea, totusi). Ne organizam acolo, la fata locului, cu de toate. Aveti intrebari, ni le puneti acolo, vom incerca sa raspundem concis. Si noi suntem acolo pentru prima data, dar vom veghea sa va simtiti bine. Daca vom reusi si noi, asta va fi bonus.

Am facut un numar de tricouri mai mare ca de obicei, speram sa ajunga la toata lumea. Alt merchandising nu am mai pregatit, dar trupele vor veni cu al lor, asa ca Alex, Lore si Cami vor fi pe baricade.

Vor exista 2 baruri, unul cu echipa HASH, celalat in locul de food and drinks. Exista multe toalete, avem si dusuri publice dar si 2 separate, pentru cei din zona de campare. Avem si cateva vestiare unde va puteti schimba, machia, usca parul.

Vom avea si cateva cutii de valori, dar nu foarte multe, intrebati la fata locului. Vom avea Wifi free, prize pentru incarcarea de telefoane, tablete, etc.

Am vorbit cu Primaria, cu Politia locala, cu ISU, cu Jandarmeria, toti sunt deschisi, dar se asteapta de la noi sa avem un comportament decent in afara locatiei, ca totusi este un sat discret, cu cca 200 de suflete, unde nu s-a mai petrecut vreun festival de muzica pana acum. Mai mult, in timpul zilei, in weekendul ce vine, va exista si un festival de ceterasi in Dorobanti, cu copii multi si multe zambete. Nu ne incurca, dar sa nu ii incurcam. La fel si cu cimitirul de vis-à-vis, care nu trebuie sa le dea de gandit unora, asa, de fun. 

Andrei Irode ne va asigura securitatea, il cunoasteti, stiti ca e de baza, asa ca vom fi in siguranta. Am inteles ca vor veni si cativa politisti la intrare, sa se asigure ca toate sunt decente si sub control. 

Trupetii vor avea zona lor de backstage, dar doar pentru instrumente si luat masa, in rest, ii veti repera printre voi. Sa fiti atenti sa nu-i ratati, ca nu au ecusoane, la fel cum nici noi nu vom avea. Nu oferim acreditari, nu avem garduri la scena, nu avem restrictii la foto sau filmat, toate insa trebuie sa se desfasoare cursiv si cu bun simt. 

Avem cateva idei cu decorarea zonei, decide Daiana ce si cum, inclusiv ceva vopseluri, culori, felinare, etc. 

Am pregatit si un colaj de cateva piese care vor rula pe perioada change-overului, credem ca vor reusi sa-si atinga telul. La fel, in timpul zilei, vor fi difuzate muzici alese pe spranceana, de relaxare.

Mult a fost, putin a mai ramas. Gandurile asternute acum sunt fara a sti ce se va intampla, dar am considerat ca e bine sa fie aici, acum. Daca vom continua sau nu cu DBE, habar nu avem. Stim insa ca am “respirat” pregatirea evenimentului mai bine de jumatate de an, fiind incitati de multele necunoscute pe care ne-am straduit sa le descurcam. 

Cei care veti veni, va asteptam cu drag! Si sa aveti rabdare cu noi, pentru ca e un nou inceput, care ar putea sa ne construiasca amintiri frumoase, peste ceva vreme (nu uitati de masuta si scaunele din acea zona secreta, heh). Buna dispozitie, respectul si starea de bine vor ghida spre ceva nou pentru fiecare dintre noi.

Celor care nu pot veni de data aceasta, le adresam un gand frumos si le multumim din nou pentru sustinerea de pana acum. Cine stie, poate ne vom reintalni. 

Ganduri frumoase tuturor, ne vedem in cateva zile, pentru o noua rostire, un nou ritual, o noua pulsatie, un nou moment in timp: infinitul!

Love and peace!