Decembrie 2009 (p2)

 •  Adaugat in: Editoriale Kogaionon

Acum multi ani de zile, pe vremea cand inca credeam ca a fi idealist este o trufie profunda caracteristica acelor mizantropi nihilisti, aveam ideea unui curent, unei miscari, unui mod elitist de a-mi exprima ideile. Si asa a aparut emisiunea radio, mai tarziu revista si ca un efect de unda, de curand, evenimentele intitulate pompos Seri Speciale! Alternanta extrovertito-introvertita mi-a creat atat mie cat si putinilor apropiati mie senzatia unei inconstante marcanta in gandire dar si in comportament... desigur, al meu... Cand stau si ma gandesc acum, in acest tren plin de oamani obositi, deloc veseli, garboviti de probleme cotidiene si grija de a nu ramane inzapeziti pe mai stiu eu unde, cum era acum vreo 20 de ani, ma apuca nostalgia si probabil patetismul ieftin... Am citit mai multe recenzii despre Dark Bombastic Evening, am vazut cum lumea incearca sa fie ba politicoasa, ba interesanta prin exprimari deocheate, ba chiar transformand tantarul in armasar doar, doar, cineva sa-i remarce pe acesti scribi... Asta e bine, ca lumea scrie.. ca e de rau sau de bine, e deja semantica...

Dar sa ma intorc in urma cu 20 de ani... incercam sa fac ceva bun pt mine si, prin mine, poate si pt ceilalti... egocentrismul meu dinamovist nu mi-a permis niciodata sa fiu o persoana populara, desi sa fiu sociabil era o simpla formalitate! Poate de aceea nu am alergat dupa trupe mari, dupa promovarea acestora... am cautat asa numitul Underground.. evident ca e un termen polisemantic, care este folosit in cat mai multe contexte... pentru mine a ramas generic: ...underground will never die! Si asa am vrut ca lumea sa asculte si altceva, in afara de ceea ce ne ofereau posturile de radio sau TV in putinele emisiuni de specialitate, sa nu mai spun de reviste... cand toata lumea grohaia la greu pe OBITUARY si DEATH, eu ma indreptam spre ATHEIST sau CYNIC... cand toata lumea descoperea EMPEROR sau SATYRICON, eu eram fascinat de FLEURETY sau de VED BUENS ENDE... cand toti vorbeau la bere de SLAYER sau KREATOR, eu incercam sa explic ca exista si alte trupe ce incearca sa ne arate si altceva... si vorbeam cam de unul singur (fara cateva exceptii) de SADNESS, MONUMENTUM, ARCANA, ELEND, UNHOLY, THIS EMPTY FLOW... tot timpul mi-am dorit sa nu ma incadrez in clisee, sa nu ofer ceea ce vrea lumea sa asculte.. ci ceea ce mi se pare mie interesant, original (e o aberatie, de fapt, daca ne raportam la Tutea)... poate si de asta am ramas eu in statutul elegant de underground... emisiunea radio a disparut (iar in vremurile de astazi mi s-ar parea o gluma ieftina sa o mai tin), revista am scos-o intr-un numar foarte limitat si, ca si precedentele, mai mult de 80% a prezentat interes afara, evenimentele organizate pana acum (in numar de 8) au fost un dezastru din punct de vedere al participantilor versus asteptari...

Am experimentat tot felul de variante, am facut tot felul de simulari, de teste, de scenarii, doar, doar sa-mi dau seama cum as putea sa creez o comunitate care sa asculte/vada mai multe stiluri de muzica diferite... si iata ca m-am indepartat de Metalisti, (imi) dau senzatia ca ma indrept spre Gotheri, ca ma discomanesc... si totusi l-am adus pe Niklas/SHINING, unul dintre cei mai ciudati si miserupisti muzicieni pe care ii are scena Metal.... dar a fost si Ataraxia, o superba trupa italiana ce degaja o energie fantastica pe scena... l-am convins cu greu pe Richard sa vina sa cante in Romania, lucru extrem de rar pentru el.. Chiar daca nu a venit cu SUMMONING sau DVKE, a cantat ceva din nebunia lui si apoi a putut sa se bucure de atentia multor fani care numai de ICE AGES nu pareau interesati... Dar s-a intamplat... si-mi amintesc ca au venit fani din Moscova, Kiev, Barcelona... sau la Ataraxia tocmai din Argentina! ARCANA a venit de 2 ori, doar prima data creand emotie... insa si pt ea au venit fani de departe... Si asa ajung la Dark Bombastic Evening: atat de putini romani! Nesperat de multi straini, un public fidel, ascultator, civilizat, probabil cu bani mai multi decat imi inchipuiam sau cu o daruire sau devotament incredibil, venind de pretutindeni! Chiar vorbeam cu Tomas si imi spunea ca daca voi mai organiza vreodata asa ceva, sa-mi targetez sa aduc public din Japonia sau Venezuela! Heh...

A fost frumos, o atmosfera exact cum mi-am dorit-o, civilizata, politicoasa, relaxata... dar unde au fost romanii, acei “prieteni” pe care-i tot astept sa experimenteze si alte faze in afara de ceea ce este mediatizat de ani de zile, de ceea ce este stiut? Oare ne place sa traim doar din amintiri sau din sabloane ce se fumeaza usor pe afara? Probabil ca da, aceasta ar fi calea pentru succes! Dar nu pentru mine! Exista, cu 4 luni inainte de event, deja peste 100 de rezervari la AGALLOCH (totalul este doar de 300), din care 80 sunt din afara Romaniei! Ma surprinde fantastic dorinta acelor fani care vin de la sute, chiar mii de km sa-si vada trupa preferata, care, si ea, strabate zeci de ore cu avionul doar pentru 2 concerte... si astea doar in Romania... 6 americani care strabat mii de km vin sa-i vada pe americani cantand in Romania! Asta da spirit underground! Si-mi vine greu sa cred ca acestia sunt mai stiu eu ce manageri de multinationala care-si permit sa cheltuiasca cateva mii de euro pt 2 concerte in celalalt capat al lumii! Plus italieni, englezi, spanioli, norvegieni, finlandezi, greci, sarbi, bulgari, rusi...

Sunt uimit de ei si surprins de ai mei. Incerc sa-mi gasesc cuvintele, sa mi le randuiesc, asez... dar deja trenul sta blocat in camp de 45 de minute, cativa panicari il cearta pe seful de tren de parca el e vinovat si nu-mi mai vine sa mai scriu tare mare lucru... de fapt, imi vine sa sterg totul... si totusi... cum am citit pe un blog astazi, viata e prea scurta sa fii doar cinic... In Romania pana si exteriorizarea pare sa fie o crima... Dupa cum strainii ne-au ajutat si aratat cum sa evoluam, daca ne uitam numai in istoria moderna a Romaniei, ma tem ca si in muzica tot comportamentul si devotamentul acestora ne pot arata calea... romanii prefera sa mearga la eventuri afara dar ignora pe cele organizate aici.. si cunosc deja cativa foarte seriosi organizatori (suna atat de pompos) care isi cheltuiesc banii pe care ii castiga din alte parti pentru a promova ceea ce le place! Nu pot decat sa le adresez RESPECTUL MEU! La fel si acelor fani care participa la aceste evenimente...

Da, trenul a plecat dar se pare ca s-a intrerupt caldura... si mai am vreo 4 ore de mers... nu-i nimic, ma mai racoresc putin si poate ca sterg ce-am scris, ca prea ma luase valul... un nene de vis-a-vis se uita cam urat la mine, probabil ca il deranjeaza zgomotul care iese prin castile din urechile mele... “o fi si asta un fel de muzica, ciudatii astia”... dar nu-i explic, ca daca devin persuasiv si il prind apoi pe la Serile Speciale? As vrea asta? Cu siguranta ca nu... dar de ce nu? De fapt ce-as vrea? Sa vina doar fanii trupelor la aceste evenimente? Ar fi perfect, da, asta ar fi! Dar nu prea sunt.. sau daca sunt, nu au timp... dar am anuntat evenimentele din timp, cu cel putin 6 luni inainte... poate ca e criza? Ok, am lasat biletele la un pret ce ii lasa invidiosi si pe unii din tari mai putin dezvoltate... si totusi? Si totusi aceasta este Romania, cu specificul ei... si o iubesc mult, mult de tot...e Romania, cea pe care o descopera acum fanii de afara si care devin indragostiti de ea! Si ma bucur...

Inchei aici ca-mi ingheata degetele pe tastatura... Nu am curajul sa recitesc ce-am scris... stiu doar ca mi-am amintit acu’ ceva ore ca pe vremea adolescentei idealismul bolnav predomina, acum pragmatismul sanatos ma sufoca... si eu adica traiesc, nu? Doar Zalmoxe mai stie...

A venit iarna, adevarata iarna! Bucurati-va... daca nu pentru voi, macar pentru mine... ca eu va multumesc frumos pentru tot.. sa ne revedem curand! Sarbatori din plin!

La multi ani!
18 decembrie, 2009