Ianuarie 2006

 •  Adaugat in: Editoriale Kogaionon

Salutari dintr-un nou an metalic!

Inca o trecere de ani bazata pe sabloane, unele dintre ele de efect, altele nu. In cazul meu, lipsa zapezii m-a afectat puternic, noaptea de Anul Nou fiind una posaca si fara suflet. Chiar cand m-am decis sa nu fac nimic, sa nu merg nicaieri, ci sa lenevesc! Daca stiam de acest peisaj dezarmant, poate ca m-as fi amagit cu un Revelion inopinant care cica sa ma ia prin invaluire. N-a fost asa si, pana la urma, a fost bine. De ce? Pentru ca, privind jumatatea plina a paharului, am avut oportunitatea sa savurez in tihna cateva noi albume de exceptie, pe care le asteptam de ceva vreme. As vrea sa cred ca va puteti inchipui ce inseamna sa asculti TENHI si CANAAN nonstop, sa descoperi un DECADENCE sublim ce dezvolta o aura neoclasica, chiar Dark Wave de calibrul celei a proiectului DVKE... Ce mai, o trecere de an fantastica din punct de vedere muzical! Chiar daca KATATONIA m-a dezamagit din nou, dar era de asteptat sa culegem compromisul ce s-a conturat din ecourile succesului acestor suedezi, a fost placuta si auditia noului album, datorita sonorizarii de exceptie. Dar cateva noi recenzii le veti putea citi deja in aceasta editie... momentan doar in limba romana dar, cat de curand, vor fi de citit si in engleza... Observ ca mai toata lumea cauta acum sa conceapa topuri de albume anuale si alte clasamente infantile. Pentru ce naiba trebuie sa ne amagim in indulgente ieftine, doar de dragul unui reper destul de relativ, anul calendaristic? Hai sa fim sinceri cu noi iar topul preferintelor sa fie creat doar pe baza de feeling, actualizat si extins doar cand este nevoie si nu pe sisteme de referinte artificial create si fals prezentate! Nu stiu cum sunt altii, dar eu evit sa recitesc ceva ce am scris deoarece am tentatia de a modifica, de a schimba chiar fundamental ideea... de ce? Pentru ca, pana la urma, totul e raportat la moment, la stare, la... viata! Si cui ii ramane atunci sa dezvolte ceea ce urmeaza? Dar ce urmeaza: moartea, o noua viata, o alta etapa? Dar oare are importanta? De ex: Quorthon nu mai este printre noi dar BATHORY continua sa existe in sufletul fiecarui ascultator de Metal! Sau ar trebui sa fie! Lumea cotidiana este supusa unei viteze de transformare ce tinde sa devina incontrolabila, totul trebuie sa aiba repere, date, cifre, localizari... de ce? Pentru ca, in ignoranta noastra, ne place sa credem ca mai avem putin si preluam controlul! Controlul la ce? La himerele proiectate zilnic de acei vizionari (a se citi genii mondiale) pe acel perete din Republica platoniana, adica dinspre acel WallStreet dumnezeiesc spre fiecare umbra de pe acest glob pamantesc, spre orice ungher, ce este suspect si pasibil de consum, de miscare, de energie... de viata! Si acest lucru inseamna, de fapt, un reper dependent de timp... dar si de bagare in seama! Merita oare sa intram in acest joc, existent pretutindeni, care dezvolta dependenta, una placuta si multidimensionala? Oare refuzam sa ne conturam propriul nostru sistem de valori, riscand constient sa nu fim trendy, sa nu ne integram in societatea de consum cotidiana, care, sa fim sinceri, iti emana si induc deseori tentacule de siguranta? Chiar merita sa ne transformam inconstient in simpli mutanti, cu convingerea proprie si egoista ca ceea ce facem e doar ceva temporar, un act dintr-o sceneta din care putem sa iesim cand vrem sau cand vom putea vedea mai departe de aceste bariere intangibile? Poate ca da, poate ca... da... din pacate, se pare ca acesta este raspunsul!

Sa vedem ce ne va oferi Noul An, sa vedem ce ne va mai dezvalui ursuzul munte Kogaionon si ce recenzii/interviuri mai puteti filtra prin intermediul acestei surse de comunicare! Si inca ceva: vechiul meu prieten Iskandar m-a informat chiar in dimineata primei zile din acest nou an ca in mai va aparea al saptelea album ELEND, alaturi de un alt proiect , calm chamber music, intitulat ENSEMBLE ORPHIQUE. Asadar, fiti pe faza, noul an pare sa se transforme intr-unul glorios, dupa un 2005 destul de anost si palid! Sa fim oare acum capabili sa umplem golul parca far' de sfarsit din noi?

Ianuarie 2006.