Ianuarie 2009

 •  Adaugat in: Editoriale Kogaionon

Ho, ho, ho… muziciosilor!

Un An Special va urez! Si gata cu urarile pe 2010! Sa trec la ale mele, desi n-am nimic in cap si habar n-am ce voi scrie sau de ce ar trebui sa scriu ceva.

Din nou in tren, in fata aceluiasi instrument de care realizez ca sunt mai mult decat dependent, computeru’! Cum fiecare isi propune ca Noul An sa-i aduca ceva, eu imi doresc mai multe… hehe… si inca cate! Cel mai important este sa nu uit de unde am plecat (ca oricum n-am ajuns nicaieri). Adica, sa urmez cel mai greu lucru cu putinta: simplitatea! Dar aici e o intreaga semnatica si dezbatere pe care o port cu mine de ceva zeci de ani!

Ce mi-as mai dori? Sa fiu sanatos, sa ma bucur de lumina soarelui dar si de vraja lunii, sa admir pe cat pot atat furia ploii cat si farmecul ninsorii, sa-i vad pe toti cei dragi mie fericiti iar pe ceilalti sa-i binecuvanteze oricine o fi acolo sus… sau jos…

Mi-as mai dori sa fiu mai putin ignorant, sa pot sa-mi recunosc ca nu e suficient in a ma incuraja: “las’ bre ca n-am facut nimic rau”… dar mi se pare asimptotic sa-mi dedic calea spre “cum as putea sa fac numai BINE?”… si aici imi dau seama ca, de fapt, e o intreaga poveste despre care nu sunt pregatit in a ma destainui… total. Ce e, de fapt, acest BINE? Bucuria de a-i bucura pe altii pentru BUCURIA mea? Si daca Bucuria lor e alta, incompatibila cu a mea? Cine se mai bucura? Dar ce inseamna Bucurie? Eternul DVD (daruind vei dobandi) imi creeaza oare acea Bucurie interioara? Suna parca prea Religios, nu-i asa? Si ce inseamna Religios? Sa fiu mai bucuros, mai bun, mi-e mai BINE? Poate ca da… Dar daca religia mea se numeste Muzica? Sunt oare mai BUCUROS, mai BUN, mi-e mai BINE? Din ignorantul meu punct de vedere egoist cu siguranta ca asta e raspunsul! Dar asta o fi si in REALITATE? Si daca incep sa devin inteligent jucandu-ma putin si cu REALITATEA, realizez ca asa pot sa ma joc o viata… sau chiar doua! Cam aceasta este starea mea (un etern deja-vu) cand vine vorba de muzica! In fiecare zi primesc/ascult un numar considerabil de albume noi, de trupe… si… nimic! Probabil ca joaca mea a ajuns, dupa aproximativ 20 de ani de determinare fanatica, sa fie reprezentata de BUCURIA de a primi albume, de a afla ca au aparut trupe noi, albume ce sunt in lucru… si, de fapt, nu ajung decat sa ma intristez cand nu gasesc, din sutele/miile de albume aparute anual decat doar 10-20 care sa ma BUCURE in adevaratul sens al cuvantului… asadar, sunt religios, sau mai bine spus muzicios, ar trebui sa fiu si BUCUROS, nu? Sa fiu bucuros pentru intentie si nu pentru rezultat? Poate ca rutina m-a adus in starea asta.

Si da, cred ca din cauza rutinei am ajuns sa fac si altceva… Seri Speciale! Dar tot in sens muzicios…Si iata ca au fost pana acum 8! Anul acesta mai urmeaza cateva, care mai de care distincta, specifica, diferita! Ce ma fac daca ma rutinez si cu aceste Seri Speciale? De fapt, daca imi pun intrebarea, asta inseamna ca ceva in subconstientul meu apasa pe ceva ce ma marcheaza… Ce-ar mai trebui? Sa-mi fac casa de discuri si sa promovez trupe? Sa ma fac impresar? Sa ma apuc de cantat? Si apoi? Ce sa mai fac? Sunt sigur ca voi mai gasi ceva.. Pentru a evita repetitia imi creez, virtual, forme multidimensionale de a-mi trai existenta! Si ce ar putea spunii unii: mamaaa, dar tu traiesti intens, nu gluma! Si ce fac eu, de fapt si de drept? Imi complic existenta si urmez exact pe dos calea propusa! Si de unde simplitate? Dar eu, in felul meu, consider ca asta e calea cea mai simpla… ar trebui sa ma complic putin acum sa ma fac inteles pe cat de simplu privesc lucrurile.. totusi, prea incalcita-i simplitatea asta… heh.. dar hai sa ma opresc aici. Si iata ca retorica mea interioara de zeci de ani v-am divulgat-o acum… ma rog, o fanta din ea… de ce? Zalmoxe stie... probabil ca ma inspira mirosul de parfum exagerat dat de o coconitza din fata mea care dibuieste frenetic mess-ului netbook-ului pozitionat pe o fusta ce a cam intrat la apa… mamaaaa, da cat de gretos poa’ sa miroase kilul de parfum de ce-o fi el! Ce inseamna sa fii om de tinuta! Sau poate nenea din stanga mea care baga in el pufuleti de peste 2 ore? Ah nu, stiu clar ce ma inspira! Smecherii din capatul acestui vagon care vizioneaza un film si rad atat de zgomotos incat ii aud si eu… eu stand cu castile in urechi si ascultand… dar nu, nu va spun ce ascult… sau hai fie, imi amintesc ca acum ceva vreme am povestit ca am vazut la repetitii o trupa ce incearca sa-si “simplifice” viata, chinuindu-se in lungi repetitii prin care sa-si exprime punctul propriu de vedere! Si pe cuvant daca nu suna interesant!

Da, cred ca asta ma inspira, caci sunetul inregistrat e mai mult decat primitiv, mixaj nu exista iar sentimentul de muzica de garaj imi ridica la fileu satisfactia de concept underground! Nu stiu daca muzica aceasta ma deprima sau ma relaxeaza, dar stiu ca ma rupe de locul in care sunt… Pe masura ce trupa va face ceva pasi semnificativi, atat pe concept cat si pe calitate, va asigur ca veti afla mai multe!

Ce mi-as mai dori? Sa mi se intample ceea ce visez demult, sa pot organiza un eveniment cu un personaj sau cu o trupa pentru care as fi in stare de aproape orice… stiu ca urmeaza sa se traga un glont, mi-as dori sa nu-mi doar vajaie pe la ureche… zilele viitoare voi afla ce si cum… Oricum ar fi, consider ca vremurile Kogaionon tind sa devina altceva decat ceea ce mi-am propus in urma cu 15 ani, asa ca, intr-o forma sau alta, treptat, in urmatoarele luni, aceasta vizibilitate va pali iar morocanosul munte se va intoarce in propria carapace, caci acolo se simte cel mai bine… Daca e sa ma intorc la albume, ar fi ceva de spus dar voi reveni cu mai multe detalii cand voi insera si noul playlist… pana atunci, va pot doar recomanda ultima parte din trilogia IHSAHN, unde un saxofon ne arata ca Blackul si Progressive Metalul fac casa buna! Este un album exceptional! Nu exista spatiu pentru a mai aminti de vreun album deosebit acum! Ascultati-l imediat… curentul de avantgarda continua sa fie driverul Metalului norvegian iar “After” va fi un nou T0 pentru intreaga scena Metal! Ramane sa vad ce va face Tom Fischer cu al lui TRYPTIKON… Dar iar am scris ceva randuri pe care, ca de obicei, nu le voi reciti pentru ca ma tem ca iar ar trebui sa le sterg. Dar realizez ca nu am scris nimic… sau nimic important pentru voi… oare ce ar fi important? Sau interesant? Cred ca ECHOES FROM TRANSCENDENCE EVENING ar putea fi ceva mai mult decat interesant, deoarece, dupa mai bine de zece ani, pot pune in practica o idee care m-a tot obsedat… cum sa fac sa organizez un concert cu o trupa de Black Metal dar care sa fie asezonat cu tot felul de forme care sa-i dea o aura multidimensionala unica… Mixul dintre DORDEDUH si THY VEILS mi s-a parut cel mai potrivit iar daca discutam si de faptul ca ambele trupe sunt din Romania, ar trebui sa fim cel putin mandri ca un asemenea eveniment poate exista! “Cel putin asa ar trebui”, imi spune egocentrismul meu exacerbat… Sa vedem ce-o iesi pe 24!

Si poate ne-om strange cat mai multi de Ziua Unirii in acel club, ca n-o fi bai! Am vazut ca se poate chiar la DARK BOMBASTIC EVENING!

PS.

Am postat un filmuletz, probabil, cunoscut de multi, dar de-a dreptul DELICIOS! O mostra autentica de anacronism cotidian, prin cele 2 personaje urmand sa regasim, fiecare din noi, pe parinti, pe frati, surori, matusi, unchi, verisori si... de ce nu... chiar pe noi!
www.matraguna.net/2009/08/yellow-smiley-face-fata-galbena.html

Ianuarie 2009