Iunie 2007

 •  Adaugat in: Editoriale Kogaionon

Salutari de plecare... si nu de bun gasit!

De ce ?

Unii ar spune pentru ca a venit vara, e vremea vacantelor, a concediilor... totul sta sa plece, parca e pe ultima suta de metri : se incheie cu fotbalul (cupe, campionat...), parlamentarii pleaca si ei, elevii si studentii mai au ceva hopuri cu examenele si inchiderile de an, cei mai ghinionisti dintre ei nu vor avea parte de maxima bucurie in acest sens, dar vor evada si ei in doar cateva zile... cei mai plini de griji (adica cu familii si serviciu) se gandesc deja la piscinele bulgaresti pe care le vor popula cu mandrie ... la noi cica e mai scump si nu e trendy... si de aici ma duc pe harta in jos, la turci si greci, unde serviciile sunt incomparabile, preturile mai mici, acolo e rai-ul pe pamant... astfel al nostru litoral se transforma intr-o oaza de liniste si relaxare, ce poate deveni o alegere inteligenta...

Dar e si vremea plecarilor catre clasicele festivaluri din Germania, Olanda, Ungaria.... unde sute de trupe vor concerta in fata fanilor, intr-un amestec metalifer de bere cu mici si cu alte arome inaltatoare... intr-o atmosfera perfecta...

Altii ar spune ca a venit vremea sa plece sa faca ceva bani prin Europa sau pe alte meleaguri indepartate, la orientat... ca doar e sezon estival... unii s-au decis sa plece sa mai construiasca ceva cladiri pe afara... sau sa stranga cu mult spor capsunile pline de euroi munciti...

'Plecarea' mea ia acum o forma interioara, atipica acestei perioade, ce-mi trezeste un sentiment contrar, adica de tristete... si oare de ce ?

POATE pentru ca a plecat dintre noi un adevarat Maestru al retoricilor, pe care nu am avut curajul niciodata a-l cunoaste personal, desi as fi putut avea ocazia... am considerat ca il cunosteam din cartile lui si imi era de ajuns... oare ?... gasiti cateva ganduri rebele despre Octavian Paler pe al meu site, la ARTICOLE.

POATE pentru ca una din trupele mele preferate din toate timpurile a decis sa plece de pe aceasta scena Metal! Este chiar o stire trista: ARCTURUS nu mai exista, s-a desfiintat! Cu ce ma ajuta sa vad ca Hellhammer isi incarca timpul cu turnee alaturi de comerciala DIMMU BORGIR ? E doar lupta continua pentru bani! Dar asta e! Grabiti-va sa va cumparati DVD-ul realizat la Season of Mist, cu seara de neuitat din Oslo, in fata unui public modest dar unde Simen& Co au facut un show de zile mari! Si cititi si recenzia facuta de mine unui album deosebit, realizat de o trupa ce incearca sa imite celebrul grup norvegian... se numeste QUADRIVIUM si inca sunt surprins cum nici un label nu s-a grabit in a-i oferi sprijin!

POATE pentru ca mi-am reaminitit de golul lasat in urma prin plecarea dintre noi a inspiratului Quorthon! Poate de aceea si in playlist-ul curent am pus la loc de cinste albumul meu preferat din toate timpurile! Chiar mi-a fost dor de BATHORY!

Si ar mai fi multi de POATE dar constientizez, intr-un tarziu, ca aceasta este strict problema mea...

Si a propos de concediu, de un alt fel de plecare, haideti sa va spun cum e sa fii in aer, mai ales ca weekendul trecut a trebuit sa onorez o invitatie pe o insula insorita, unii ar spune exotica... pe mine m-au lasat reci toate stancile preistorice ce erau bine puse in valoare de spot-uri si pliante gandit marketate de cei ce stiu sa faca turism... In avion mi-am dat seama ce inseamna sa stau doua ore fara muzica mea, ascultand zumzait-urile house/dance/latino din castile si ipod-urile pasagerilor de langa mine... Obisnuit de peste zece ani sa-mi petrec timpul de deplasare doar in propria-mi masina, cu muzica mea si in singuratatea mea, am constatat oripilat cat de enervant este sa nu am la mine toate accesoriile care sa-mi creeze confortul psihic... Basca nici la telefon n-am putut vorbi si nici chef de socializare nu aveam, asa ca ma vedeam nevoit in a ma relaxa cu golurile de aer si cu privitul pe eternul display, care-mi arata incurajator la ce inaltime sunt, ce temperatura e afara (minus zeci de grade) si cati km mai am de zburat pana la destinatie... ca sa nu mai zic cat de mobilizator si motivant a fost filmuletul despre cum trebuie sa-mi pun masca de oxigen si cum sa-mi folosesc vesta de salvare in caz de... nici zambetul regizat al stewardezei nu m-a facut sa nu regret faptul ca n-am avut in casti, acolo, cateva sonoritati atipice pentru toti cei din acel charter. De citit nu puteam citi, de dormit nici atat, asa ca am intrat intr-o absenta controlata timp de doua ore si doar aplauzele celor din jur pentru atingerea solului m-au facut sa revin la realitate. Si ce a insemnat acea absenta controlata? Incercam sa fac conexiunile intre pliculetul de sare ce statea pe masuta din fata mea (alaturi de restul alimentelor servite de catering-ul clasic) si locul de unde se extrage aceasta sare. Cu o saptamana in urma fusesem cu familia in salina Praid, unde am stat ceva ore cica pentru a ne reimprospata respiratia... Interesant este ca acolo, la ceva sute de metri sub pamant, s-a interurpt curentul complet pentru cateva zeci de secunde... suficient pentru a declansa tipete isterice si atacuri de panica celor din jur... totul era in bezna, acustica era la inaltime, sentimentul de siguranta inca il cautam prin pestera/mina aia... noroc ca au inceput sa se vada ceva luminite si astea de la display-urile telefoanelor mobile, care aveau si semnal... un reper tonifiant pana la venirea luminii... Va dati seama ce conexiuni interesante am facut intre golurile de aer si pana de lumina... o adevarata absenta controlata... Nu e prima data cand zbor cu avionul, nu pot sa spun ca am frica de el dar, desi se spune ca e cel mai sigur mod de transport din lume, e naspa rau sa nu ai macar un volan de plastic (macar juma' din el, cum au pilotii) si o pedala aparenta care sa-ti creeze impresia ca, de fapt, tu ai controlul... mai ales cand acele turbulente te asigura ca pot fi trecute cu vederea doar daca iti repui centura de siguranta... frumos este sus dar tot mai sigur e jos... ca sa nu cad intr-o alta dimensiune, ma amagesc ca totul depinde de vointa si de obisnuinta...

OK. Sa inchidem subiectul plecarilor si sa revenim la caldura ce ne sufoca, la ce ne mai prezinta aceasta scena Metal/Ambient underground. In primul rand, am considerat ca era timpul sa mai pun pe site cateve zeci de recenzii, toate fiind extrase din playlist-urile cu care v-am obisnuit. Ca de obicei, le-am ales pe cele mai rasarite si mi-am spus punctul propriu de vedere, fara a face compromisuri ieftine fata de obligatiile sau supararile pe care le-as avea fata de aceste albume. Zambesc cand descopar prin presa avizata (de specialitate) din ce in ce mai multe cronici facute din interes sau din fascinatia sentimentului de a putea scrie despre ele.

Ma bucur sa va anunt ca AD OMBRA va realiza curand albumul de debut, "Rites Of Genesis", sub banner-ul label-ului polonez War Office Propaganda... Cateva piese se pot auzi pe myspace-ul trupei (www.myspace.com/adombra) si va pot spune ca sunt mult mai simfonice decat pe MCD-ul de debut (recenzia mea a fost facuta acum un an)... De la un Orchestral Classical cu tente Gothice a ajuns la un Industrial Orchestral with opera voices... mai putin teatral dar mai melodic si accesibil, cu o voce feminina excelenta, AD OMBRA promite mult! De-abia astept sa ascult in intregime noua creatie a lui George D. Stanciulescu, sigur va veni cu o noua mostra de elitism muzical abstract!

Sa trec acum la playlis-tul acestor luni, iunie-iulie. Dupa ce am tot reascultat BATHORY, am descoperit un SHINING halucinant, pe care mi l-as dori sa-l vad live si in Romania, eventual la Maximum Rock, de ce nu ? Emil de la Corvus Records m-a anuntat de ceva vreme ca va veni cu alte doua noi materiale, din care KAYNO YESNO SLONCE se intrece pe ea, iar NEST-ul finlandez ma arunca in acelasi univers abstract, dominat de kantele, acel instrument bizar dar plin de frumusete; FORTID vine cu o parte a doua plina de nuanta si melodie, KORPIKLAANI continua sa ma uimeasca cum de scoate cate un album pe an desi Folk-ul Metal abordat nu pare a fi foarte simplu, SWORN-ul lui Lars Jensen (MYRKGRAV) debuteaza destul de palid, dar cu o piesa de final remarcabila (un adevarat Black Metal nordic modern); OCTAVIA SPERATI ne arata ca Gothic Doom Metal se poate face in continuare de calitate in Norvegia, chiar daca din cinci membri patru sunt femei; DWELLING ne arunca intr-un univers Neo-Classical fascinant, GRAVELAND continua sa scoata albume pe banda insa lipseste acea sclipire; AMATRIS ne arata ca poate canta Gothic Metal de calitate dar fara a se chinui sa conceapa ceva in maniera proprie; FJOERGYN isi continua calea de Experimental Black Gothic Metal ce incurca si confuzeaza, lasand totusi in urma un sound interesant; LORD AGHEROS face din proiectul sau o calatorie prin mai multe stiluri muzicale bombastice; DARKESTRAH vine dintr-o tara ciudata cu un album Black Metal magnific; SHRINE-ul bulgaresc inca nu m-a convins ce Ambient Industrial poate fi dar nici nu am avut timpul necesar pentru a-l asimila la adevarata lui valoare; NOCTURNO CULTO vine cu un CD+DVD rapitor, nu neaparat ca muzica ci ca mod de prezentare; KATATONIA scoate un nou EP si un DVD+CD cu concertul din Germania, de anul trecut, care poate fi o optiune de relaxare; Playlist-ul este destul de lung, pe toate gusturile, asa ca descoperiti voi celelalte albume...

Un alt subiect important este festivalul Artmania, ce va avea loc la Sibiu intre 15 si 17 iunie si unde veti avea posibilitatea de a vedea live cateva trupe pe care, in urma cu cativa ani, nu-mi puteam imagina sa le vad in Romania: MY DYING BRIDE, HAGGARD sau THE GATHERING. Ma mir cum de nu i-au adus si pe cei de la KATATONIA, intrucat headliner-ii WITHIN TEMPTATION au confirmat si ei, pe langa AFTER FOREVER, ANATHEMA sau TAROT. Vor fi cel putin doua seri interesante (plus seara acustica ANATHEMA din Cisnadioara) si promit sa vin mai spre toamna cu o poveste in stilu-mi caracteristic despre acest festival... Si nu am cum sa nu scriu si despre festivalul ce va urma la Cluj-Napoca, in august, unde ORPHANED LAND va veni din nou... si ne va incanta ca si anul trecut...

Nu stiu cati dintre voi au fost interesati de a mea semantica contradictorie a verbului <>, tema dominanta a editorialului de fata, dar, daca ati prins ideea, inseamna ca inca suntem pe aceeasi lungime de unda. Daca nu, inseamna ca nu m-am exprimat explicit sau subiectul nu prezinta interes... poate din cauza caldurii, a soarelui dogoritor de afara sau chiar a decolteurilor mulate si a tenului creol afisat/zarit cu bucurie, in functie de cantitatea de bere filtrata si decantata de unii dintre noi.

Poate ca toamna ne va aduce si albume mai bune sau unele mult asteptate, cum ar putea fi noul WINDS sau reintregitul LIMBONIC ART sau ... cine stie ce ghiulele underground ne vor mai lua prin surprindere...

Pana prin august/septembrie, sa aveti parte de zile racoroase, nopti senine, hidratare maxima si muzica dupa vrute...

Iunie 2007