Kalimera!

 •  Adaugat in: Editoriale Kogaionon

Asa se saluta lumea in locatia in care ma aflu acum. De fapt, este acelasi modest dar fascinant fost sat de pescari elen pe care l-am cunoscut anul trecut pentru prima data. Daca anul trecut am stat 10 zile cu familia, anul acesta m-am decis pentru 12 zile de totala relaxare. Si iata ca a trecut deja jumatate din vacanta si “ma vad nevoit” sa mai scriu una-alta. Este adevarat ca in ultimele 2 luni am tot primit albume in disperare, marea lor majoritate fiind praf in ochi, in sensul ca nu pot trece de statutul de modeste sau lipsite de originalitate. Puteti gasi deja in ultimul Playlist cca 100 de noi aparitii, din intregul spectru muzical pe care-l ascult si promovez. Dar voi reveni cu detalii imediat.

Cica Grecia e prima tara lovita mortal de criza! Si in acest mic satuc de pe bratul Kassandra, Siviri, turistii sunt mult mai putini ca anul trecut, ceea ce nu poate decat sa-mi satisfaca egocentrismul meu obsedant: deloc cozi, deloc aglomeratie si liniste din abundenta... ei bine, si cu linistea asta e ceva relativ, caci de vreo 2-3 zile s-a aciuiat pe plaja un grup de romanasi care tine cu tot dinadinsul sa-si arate ca viata la mare, la soare, trebuie abordata in cel mai vesel mod.. adica zgomotos! Nu e deloc greu sa-i remarci, deoarece ii vezi de la prima ora cum se chinuie sa care dupa ei peturi de 2 l de Cola pe care si le ingroapa in nisip (cica sa fie reci)... astea sunt pentru copii... pentru adulti, cutiile de bere sunt nelipsite alaturi de eterna sticla de Jack Daniel’s care pastreaza acelasi sens de rotatie intre sezlongurile grupate in jurul unei masute pe care un joc de table domina intreaga ecuatie.. sau activitate... si seminte din abundenta, ca merg tare bine cu berea! Doar inghetatele sunt cumparate de la domnisoara ce are in grija aceste sezlonguri, o romanca din Hunedoara care se chinuie si ea sa castige o bucata de paine in mod cinstit pe alte meleaguri... asadar, criza, necriza, in Siviri lumea se distreaza... sau se relaxeaza... Si eu ma relaxez privindu-i pe conationalii mei uneori intentionat, alteori nevoit de agitatia provocata de ei. Dar asta e viata, plina de romani, heh. Doamnele isi cara in gentile lor hectolitri de uleiuri si crème anti sau prosolare, care sa le transforme in cel mai comod fel pielea delicata (sau nu) in nuante cat mai maronii sau caramelizate, lasand doar foarte putine insule din corp neatinse de razele solare... Asta da viata... Iar seara, dupa dusurile prelungite, un nou set de crème care sa straluceasca perfect cu hainele albe, galbene sau portocalii pe care le poarta pe faleza, la plimbarea de dinainte de somnul binemeritat... De aurul de chiabur nu mai amintesc, caci mai toata lumea poarta cu multa fala, ca doar na, pare sa fie “moneda” care nu a fost afectata de problemele financiare mondiale.

Ciudat este ca nu reusesc inca sa vad daca pe muntele Olimp mai exista zapada, din cauza unei negure continue... probabil ca totul e in ceata de cand cu criza asta... poate maine va fi o zi mai senina! Nu ma omor eu dupa vacantele la mare insa, daca am camera pe malul marii, unde aud si vad valurile nonstop, mai am in fata si un munte impozant si plin de legenda, cu multa salbaticie in jur, toate prind o forma chiar agreabila!
Ce bine e ca s-a inventat aparatul audio cu casti pe care il pot cara fara prea mare efort si cu ajutorul caruia pot sa evadez din acest cotidian... evident, pana cand Sorana, fetita de cca 4 ani ce sta langa sezlongurile noastre isi scapa discoball-ul exact pe picioarele mele... zambesc, zambeste, la fel si parintii.. si uite asa as putea sa gasesc puntea spre o relationare de convenienta intre familia mea si acesti vecini de sezlong... dar o las pe mai tarziu, poate mai tarziu... si ma intorc in ale mele subcutanate unghere, mai degraba introspective decat intunecate, dar in care ma simt eu cel mai bine.. adica “muzicile mele ciudate”, vorba celor dragi mie...

Si stiti ce ascult eu in ultimele luni aproape nonstop? Ultimul album al trupei KAUAN, album ce nu m-a atras deloc la o prima ascultare! Primit din noiembrie, ascultat sumar, acest nou material mi-a dezvaluit in ultima perioada o dimensiune Ambient incredibila, de o frumusete rar intalnita, ce degaja sentimente contradictorii dar in acelasi timp incitante! Suparat initial de faptul ca Anton Belov a renuntat complet la vocea agresiva si la pasajele Doom Metal cu care a fermecat o mare parte din scena europeana prin primele 2 albume, am considerat ca noul material este unul prea light, prea sintetic, prea comercial... ceva de genul: na ca s-a prostit si KAUAN! Dupa mai bine de jumatate de an de la aparitia acestui nou album pot spune ca aceasta combinatie de Ambient Post Rock (cum ii spune el) este melanjul perfect intre Metal-ul melancolic si fazele Rock atmosferice si meditative. Si cum se aude vioara! Pe cat de simplu pe atat de tonic este soundul KAUAN! Recomandabil tuturor celor deschisi spre noi orizonturi, spre experimente care pot sa dezvaluie granite de neatins pana acum!

Da, e frumos la mare, cand ai unde sta la umbra, cand soarele nu poate fi vazut decat ridicandu-te de sub umbrela acoperita cu stuf, cand nisipul fin si incins te invita in a-l penetra in cel mai pervers mod iar ambientul valurilor te ispiteste in a-l vizita! Si totul e natural, simplu, neafectat de modernismul sufocant al resorturilor all-inclusive de 5 stele atat de apreciate de toata lumea.

Restaurantul Diamantis, postat exact pe malul marii, cel mai vizibil din acest sat si cu aroma traditionala autentica (since 1938), iti ofera in fiecare seara sansa de a gusta din pestele pescuit de pescari doar cu cateva ore inainte (cel putin asa ma “imbalsameaza” Iannis, ospatarul incredibil de amabil la masa caruia prefer sa vin zilnic) si sa privesti splendidul apus langa o carafa de vin grecesc. Oare cum as putea eu sa exprim mai corect panorama din fata mea? Chiar nu stiu... Insa de anul trecut mi-a ramas in minte imaginea acestui peisaj si se pare ca nici acum aceasta nu se dezminte! Pacat ca grecii se incapataneaza sa ridice preturile la aproape orice (ca si la noi, de altfel), punand totul pe seama crizei... poate ca si de asta Turcia a ajuns sa-i bata usor la competitia numita turism estival, in ciuda faptului ca discutam de peisaje, istorii si chiar sentimente complet diferite! Probabil ca grecii (in mandria lor) inca traiesc impresia ca zeitatile lor sunt mult mai actuale si profunde decat bazarul otoman ieftin ce pare sa acapareze cam tot ceea e prin imprejurimi! Pana si rusii cu ale lor sotii cautatoare de haine de blana s-au mutat spre semiluna poleita in aur ex-imperial! Asadar, moarte lenta, dar sigura pentru profanii Olimpului turistic, din pacate!

Aflu ca in Romania ploile parca nu se mai termina, politicienii sunt la fel de stereotipi atat in gandire cat si in exprimare, ca euro si-a mai revenit putin (noroc cu noul imprumut)... ca totu-i la fel de naspa si deloc motivant! Asa ca dau skip la realitate, singura legatura cu acest tip de “cotidianism” fiind ultima semifinala (care se joaca astazi) si apoi finala de fotbal din Africa de Sud.

Dar sa ma indrept si spre teme ce au cat de cat legatura cu muzica. Am citit si eu cronica Sonisphere facuta de noul colaborator Kogaionon si pot spune ca sunt multumit de acel punct de vedere deloc superlativizat. Pana la urma, au fost trei zile pentru fanii ce doreau sa-si vada legendele in activitate. Nu e genul meu astfel de evenimente si nici nu ma omor dupa ele, insa, oricum ar fi, ele trebuie sustinute si promovate, ca doar asa aflam cat de multi mai asculta in Romania si altceva in afara de mainstream... Nu intru in mai multe detalii, caci s-ar putea iar sa ajung la concluzia ca tot ce e mare nu e neaparat si de calitate... din al meu underground punct de vedere. Dar am citit feedbackuri ale celor ce au participat si daca acestia au fost incantati, asta e tot ce conteaza! Ma gandesc ca si organizatorii au iesit pe plus, asta si datorita faptului ca au avut sponsor serios, ceea ce ma face sa cred ca si la anul vom avea inca o transa de trupe... dar ce bine ar fi sa avem un festival al nostru, de sine statator! Retoricele mele suna, poate, a patriotism ieftin insa, ce sa-i faci, daca asa am fost invatat si crescut... e mai greu sa ma schimb acum, spre a deveni un european desavarsit, cosmopolit, iluminat de Bruxelles si evaluat printr-un sistem de valori impus prin cele mai stilate si elevate abordari. Autenticitatea devine o forma rara de existenta, catalogata automat de cei “de la butoane” ca pe o gandire nationalista anacronica, simplista si lipsita de logica sau substanta... uneori chiar periculoasa pentru calmul universal... heh... ma simt de parca as fi intr-o baza de rebeli din Star Wars... sau ca un taran incapatanat ce refuza sa accepte ca lucrurile se mai schimba, ca e timpul sa evoluez... spre ce anume? Habar n-am si tare ma tem ca umbra anarhista, chiar si intr-o forma latenta, continua sa-mi “intunece” viziunea mea asupra a ceea ce va urma... noroc cu 2012! Ioi, am plecat de la un festival autohton si am luat-o pe aratura rau de tot, ajungand la angoase personale... heh. In afara de Artmania, pe linie Metal nu am mai avut in ultimii ani ceva mai de calibru, asa ca Sonisphere a umplut un gol si a satisfacut asteptarile multor fani! Ahh, si a mai fost AC/DC, dar nu putem vorbi de un festival propriu-zis! Urmeaza in luna august Ost Mountain Fest si o saptamana mai tarziu Artmania, doua evenimente care ma tem ca se vor canibaliza intre ele, din pacate, desi the sisters of mercy ar trebui sa aduca si un altfel de public la Sibiu! Sa vedem ce va fi!
Si cam asta ar fi vara pentru mine.

Am uitat sa va povestesc cum a fost la cel mai mare festival Goth din lume, Wave Gotik Treffen! De fapt, nu am avut timp pana azi pentru asa ceva... acum, ca-s in vacanta, pare mai propice pentru a scrie cateva sute de cuvinte despre asa ceva. Prea obositor pentru mine sa urmaresc reprezentatia celor cca 200 de trupe, mai ales ca ele au fost sustinute simultan, pe mai multe scene din intregul oras Leipzig! Si sa nu mai spun ca este si un oras al naibii de intins, chiar obositor de parcurs daca ar fi sa ma raportez la concertele ce urmau a fi sustinute respectand riguros si un timing al naibii de concentrat... sa nu mai spun ca soarele dogoritor era un alt impediment, dar probabil ca doar pentru mine, caci intregul oras era plin de tinute negre care sfidau in cel mai ignorant mod zapuseala din timpul zilei. Asa ca m-am dus intai in Agra, punctul 0 al festivalului, acolo unde, pe langa cea mai mare scena, exista si o sala imensa plina de accesorii muzicale, de la CD-uri si viniluri pana la cele mai fetishiste tinute Goth... eu nu am mai vazut pana acum un asemenea targ si pot spune ca am fost socat de ceea ce poate exista doar intr-un singur loc! Titus si Alex vor trebui sa astepte sa li se albeasca barbile care vor urma sa le creasca, in speranta ca astfel de evenimente ar putea exista si la noi! Foarte faina aceasta expozitie cu vanzare si, cred eu, destul de utila tuturor participantilor la WGT. Iesind din aceasta sala se putea vedea o “fauna” pastelata de tinute, frezuri si comportamente deloc obisnuite pentru un “ochi normal” din tara lui Gerula, insa, pe cat de interesante, pe atat de fascinante si placut de surprins pentru toti cei ce doreau sa petreaca 4-5 zile intr-un alt fel de mod. Fotografiile va pot edifica cel mai bine cum fu pe acolo. Pe langa terasele amenajate se zareau cateva mii de corturi dispuse intr-o zona bine delimitata, securizata si pazita de body-guarzi foarte discreti si amabili! Asta da civilizatie! In ciuda aglomeratiei aparente, anul acesta se pare ca a fost cea mai slaba “miscare” din ultimii ani, lucru confirmat si de cei ce vindeau divers merchandising (criza, dom’le). Ca participanti se spune ca au fost vreo 20.000 de oameni, insa eu nu am vazut mai mult de cateva timide mii de oameni, si asta la scena Metal, unde au cantat de la THE VISION BLEAK si pana la MOONSPELL!

Am ales in prima seara sa stau sa vad cateva trupe de Post Rock la care daca s-au strans vreo 250 de oameni! Nu are rost sa povestesc cum a fost acolo, caci pentru mine reprezentatia americanilor CASPIAN a fost ravasitoare! Iar ca dinamica si atmosfera si cei trei irlandezi de la GOD IS AN ASTRONAUT m-au impresionat! Acolo m-am intalnit cu Neige si restul componentei live ALCEST, care venise special sa-i vada pe irlandezi! Exista multe legaturi intre Post Rock si Metal, nu neaparat ca muzicalitate, si de asta sper ca la Friday Experimental-ul din Septembrie sa vad cat mai multe persoane ce ar dori sa vada cu ce se mananca sonoritatile CECILIA EYES si KWOON!

In sala alaturata din Leipzig am vazut alte cateva trupe experimentale, insa cea mai emotionanta a fost JARBOE, cunoscuta membra din vremurile de glorie SWANS! Si aici publicul a fost destul de restrans, poate vreo 350 de suflete!

As fi vrut sa vad si ROSE ROVINE E AMANTI si KIRLIAN CAMERA si BRENDAN PERRY dar devenise prea obositoare chiar si ideea de a pendula dintr-o parte in alta a orasului.
Sambata am ales sa vad THE VISION BLEAK si am ramas surprins placut de ce fani au in Germania! Cateva mii de persoane tipau continuu Carpathia si ii aclamau pe muzicieni continuu! Frumos show, de-abia astept sa vad cum va reactiona publicul la Bucuresti, la Labyrinthic Metal Evening! Am vazut si doua trupe est-europene ce vor canta peste cateva zile la OST MOUNTAIN FEST dar nu m-au incantat deloc... sper sa o faca la Busteni! Apoi m-am intors spre faze mai Neofolk, vazand la lucru mai multe trupe, HEKATE (Axel de la Cascadeur fiind deliciul publicului alaturi de o vocalista superba), SONNE HAGAL (a fost o reala bucurie intalnirea cu Kim Larsen) si SOL INVICTUS fiind, in final, cele mai marcante concerte din acea seara! La SOL INVICTUS acel mic amfiteatru era plin, cred ca vreo 8-900 de persoane au ovationat indelung reprezentatia lui Tony & Co. Iar fanii erau de toate varstele, ceea ce mi-a confirmat inca odata ca Tony este una dintre marile legende NeoFolk, participarea lui din decembrie la Bucuresti fiind o mare onoare pentru mine... sper ca nu doar pentru mine.
Duminica mi-am dedicat-o relaxarii si plimbarii prin oras, dupa-amiaza mutandu-ma in cea mai eleganta sala din cele peste 20 alocate festivalului, unde cu o seara inainte a cantat si ALCEST. Dar cand sa-i mai vad si pe ei, caci nu puteam sa ma impart in prea multe locuri. Nu-i bai, la anul cu siguranta ca ii vom mai vedea pe la noi!

Sala respectiva este un fel de Centrul Cultural Reduta din Brasov, insa cu o capacitate dubla, circa 650 de persoane! Aici am petrecut ore bune, vazandu-i la lucru pe Novalis Deux, Seventh Harmonic, Loell Duinn si Arcana! A fost interesant, cu un debut SEVENTH HARMONIC ezitant datorita unei sonorizari ce a lasat de dorit pe primele piese, cu o trupa croata Loell Duinn ce a fermecat intreaga sala si cu o ARCANA mai relaxata ca nicicand, cu un show exceptional, locul lui Stefan fiind luat deja de Johan (DESIDERII MARGINIS). Aici am vazut si am vorbit cu cativa fani ai acestor curente muzicale, din Franta, Estonia, Germania, Olanda, Suedia, Italia, prieteni ce au fost si anul trecut la Dark Bombastic Evening. Si fara a face presiuni sau aluzii spre noua editie din decembrie, toti acestia m-au asigurat ca nu au cum sa lipseasca de la Bucuresti, in ciuda crizei si altor obstacole ce ar putea sa apara... Placut sentiment! Mai ales ca echipa cu care am fost la Leipzig purta “targetat” dar si cu mandrie tricouri cu Dark Bombastic Evening! Si daca tot am ajuns aici: saptamanile viitoare voi anunta cateva mici schimbari in structura evenimentului din decembrie, ca date si locatii, sper sa nu incurce pe nimeni din cei ce si-au facut planuri pentru a doua editie Dark Bombastic Evening!

Vorbeam cu Cecilia/ARCANA si nu stiam daca sa ma bucur sau nu, caci, la ora cand canta ARCANA, pe o alta scena, in alta parte a orasului, trebuia sa cante Diamanda Galas. Din nefericire sau fericire, aceasta nu a mai ajuns la festival si asa am avut posibilitatea sa-i vad la lucru din nou pe prietenii mei suedezi! Insa am pierdut oportunitatea de a vedea pe scena una dintre cele mai mari cantarete din lume!
Una peste alta, un festival impozant, cu tot felul de trupe de prin toata lumea (nu am fost interesat sa vad si miscarea Electro/Cyber/Industrial reprezentata de trupe cu mult lipici la fani, in special cei germani... probabil ca Viviana/VIVA MUSIC ar fi fost cea mai in masura sa ne spuna cum a fost DIARY OF DREAMS, de exemplu... sau alte sonoritati mult prea ritmate pentru urechile mele) cu stiluri muzicale diferite si cu un public civilizat, linistit si doritor de a trai cateva zile in cel mai Goth mod posibil! O experienta necesara pentru mine, un alt fel de a vedea cum functioneaza o organizare perfecta la un eveniment de un asemenea calibru si, nu in ultimul rand, o imensa bucurie sa ma intalnesc cu prieteni de pretutindeni. Si daca ma gandesc ca pretul unui abonament pentru toate cele 4 zile a fost de 80 euro (faina idee de a nu se vinde bilete individuale pe zile), chiar ca a meritat... Si lumea vine de pretutindeni sa-si vada trupele favorite (nu doar cele de mainstream) dar sa descopere si altele noi, ceea ce dovedeste ca publicul de acolo doreste sa vada si altceva in afara de nelipsita Metallica sau mai stiu eu ce nume mare de acum 20-30 de ani care inca traieste si se hraneste din istoria acelor vremuri, cu foarte mare succes doar in tarile fost comuniste!

Anul viitor, acest festival va fi unul grandios, deoarece este vorba de editia cu numarul XX. Cei ce nu au fost niciodata trebuie sa incerce, cei ce stiu cum este acolo sunt convins ca nu mai au nevoie de recomandarile mele. Doar ca anul viitor eventul va fi la inceputul lunii iunie, adica cu cca 2 saptamani mai spre/in vara decat a fost editia din acest an. Poate insa vremea va fi mult mai suportabila in 2011!
Si sa revin la Playlist si la ceva aparitii interesante! Astazi va pot spune ca in tolba cu CD-uri am tot felul de albume de calitate, de la cele mai extreme, bolnave si dezaxate pana la cele mai experimentale sau avantgardiste!

PROFANATICA este poate cel mai important grup American de Metal Extrem care exista de zeci de ani. In ciuda acestei lungi istorii, trio-ul lanseaza acum al doilea album oficial, dupa multe EP-uri si demo-uri. Daca nu ati ascultat PROFANATICA pana acum, puneti mana pe albumele lor imediat. Ca e Gore, Death Metal sau Blasphemic Metal, asta veti descoperi voi. Desi nu mai ascult de foarte mult timp faze atat de brutale, noul material al americanilor a fost o reala descarcare de energii pentru mine si nu va ascund ca tare mi-as dori sa-i vad live! Coro/Axa Valaha cred ca ar fi cea mai potrivita persoana pentru a-i aduce si pe taramurile noastre!
Label-ul Frostscald ne prezinta doua interesante realizari. Prima, o reeditare a albumului “Kapitel III” al celor de la LIK, cunoscuti mai degraba din ARMAGEDDA sau LONNDOM. Combinatia inedita de Nordic Folklore Black Metal cu Black Occult Melanchlic Rock poate sa satisfaca usor gusturile celor ce au savurat acum multi ani enigmaticul proiect ISENGARD cu genialul album “Hostmorke”. Pe langa aceste influente, gasim acorduri ce ne amintesc de FORGOTTEN WOODS, FLEURETY sau JOYLESS. A doua realizare vine tot din Suedia si se numeste SKOGEN, un proiect Black Metal de toata frumusetea, care imbina armonios vocile agresive cu cele normale, pasajele in forta cu cele acustice, solo-uri de chitara foarte apasatoare in genul vechiului KATATONIA si atmosfera din plin! Pentru fanii DRUDKH sau PRIMORDIAL!

Daca tot am amintit mai devreme de LONNDOM, pot sa va spun ca noul album ne prezinta o forma Rock Country nemaintalnita la nici o trupa cu radacini Metal, un altfel de Folk Rock de sorginte suedeza, greu de perceput si datorita versurilor cantate in acea limba nordica! Mi-ar placea sa vad LONNDOM live in deschidere la WOVENHAND, proiectul lui David fiind unul dintre cele mai dinamice si de valoare din ultimii 10 ani din scena Indie Country Rock. Tot in Playlist a fost inclus si noul album al americanilor, aparut acum cateva zile, ce degaja o energie fantastica, vocea fiind elementul ce da autenticitatea incontesabila soundului WOVENHAND! Ma tem ca am inceput sa iubesc imens aceasta trupa!

Tot din tolba cu albume experimentale amintesc acum de noul CD STROSZEK, al italienilor ce canta din 1994 in trupa Black Metal old school FROSTMOON ECLIPSE! Recunosc ca nu am mai ascultat pana acum STROSZEK insa, dupa primele acorduri am ramas captivat de acest stil muzical foarte avantgardist pentru vremurile noastre, amintindu-mi de primul album MONUMENTUM, ce aparea intr-o mare de aparitii Metal! Nu pot cataloga in vreun fel muzica STROSZEK... este poate un fel de Country Folk cu chitari acustice si voce joasa, cu mesaj nihilistic si aura depresiva, cu influente posibile din Johhny Cash sau Tom Waits! O mare, mare surpriza acest grup si voi incerca sa-i promovez pe cei trei muzicieni cat mai mult, pentru ca abordarea acestora este una ce nu are legatura cu nici o moda, cu nici un stil muzical bine definit... e doar ceva incolor, inodor, ce exista acolo, undeva in cotidianul sumbru al fiecaruia dintre noi, insa neconturat concret/corect pana acum! Si acesta este al doilea album, pe langa un MCD experimental!

Tot din Italia vine si mult asteptatul album VOID OF SILENCE, care ne prezinta acelasi stil Avantgarde Metal ca si pe precedentele albume, acum insa mai incalcit si parca putin mai diluat in exprimare, chiar daca structura pare a fi foarte elaborata! Daca nu esti in cea mai fericita zi, ascultarea acestor noi secvente ar putea sa te faca sa-ti amintesti ca si sinuciderea poate fi o cale de evadare spre ceva... chiar daca acel ceva poate sa fie un mare Nimic!
Noul material OCTOBER FALLS ne arata ca Doom Death Metal-ul este inca in viata iar cele 3 piese, in ciuda frumusetii lor, par a fi interminabile... cel putin 2 din ele ar fi putut fi simplificate si asezate intr-un mod mai simplist, mai ales ca elementele prelungite (nu neaparat repetitive) nu-mi creeaza acel sentiment de levitatie. Insa, un material elegant!
GOD IS AN ASTRONAUT vine cu un album foarte mediatizat si foarte Bombastic, cu o dinamica excelenta si un ritm pe masura! Cred ca irlandezii au scos acest album mai degraba pentru fani decat pentru ei, deoarece noile piese imi par a fi o continuare simplista a precedentelor, prea putine elemente noi fiind cele care sa evidentieze in vreun fel aparte un nou material conceptual! Insa, dupa cum v-am povestit ca i-am vazut si live, muzica lor este foarte catchy si placuta!

WATAIN au revenit in forta cu un album Black Metal cu atingeri comerciale, insa cu un background in stilul CELTIC FROST care nu are cum sa nu impresioneze intreaga scena Metal. Evident ca si piesele cantate live in memoria BATHORY le creeaza o aura de trupa cult, intr-o competitie, cel putin teoretica, cu celalalt grup ce s-a infiintat de curand, TWILIGHT OF THE GODS, unde Alan de la PRIMORDIAL pare sa-i faca pe fani sa rememoreze albumele de glorie BATHORY!
Vroiam sa va spun de mai mult timp insa acum am ocazia sa va prezint grupul australian AUSTERE! Ultimul lor album, scos la finele anului trecut, este o bijuterie Depressive Black Metal de toata frumusetea, pe care va o recomand fara nici o prejudecata. WOODS OF DESOLATION pare sa ne arate ca si in Australia se poate contura acest curent Black Metal de calitate, asa ca puteti incerca si acest proiect.
O alta trupa interesanta despre care nu auzisem pana acum se numeste MOROWE si ne prezinta un Black Metal polonez elaborat, in genul DODHEIMSGARD & VED BUENS ENDE, perfect executat si care merita de luat in vizor pentru viitor!
MUSK OX este un proiect canadian de muzica acustica cu radacini in vechiul EMPYRIUM si TENHI, auditia albumului fiind o alegere perfecta spre relaxare totala! O trupa preferata si de membrii AGALLOCH, la fel ca si FELL VOICES, un proiect american ce a lansat un LP fabulous pentru toti fanii Black Metal-ului transcendental.

Daca va place ALTAR OF PLAGUES, puteti incerca si experimentul SORGELDOM, un grup suedez ciudat ce abordeaza Black Metal-ul intr-un mod inteligent, mixand fazele agresive cu influente Post Rock sau chiar Shoegaze... Si daca am ajuns aici, amintesc doar de noul album LANTLOS, unde Neige de la ALCEST ne arata ca Post Black Metal-ul castiga teren in aceasta piata aglomerata de trupe Black Metal monotone. Noul album este o dovada ca duetul este pe drumul cel bun, insa piesele nu par a avea un concept unitar... Poate pe urmatorul album voi descoperi ceea ce astept, mai ales ca cei doi vor intra in studio zilele urmatoare pentru a inregistra cel de-al treilea album... si chiar am mari asteptari!
Matt de la SIEBEN a lansat un nou album la fel de delicios ca si precedentele, unde acest talentat artist ne arata ce poata sa faca el cu vioara lui, avandu-i alaturi pe diversi invitati de marca! EF este un grup suedez de Post Rock ce a lansat un nou album foarte placut si confortant, la fel si AARTKTIKA sau CARTA. SARAH JONES promoveaza o muzica cu trimiteri spre Country American dar cu o sensibilitate a vocii usor de remarcat de la primele acorduri, albumul nou fiind o oaza de muzica ambientala impresionanta. ION ne prezinta un nou album unde auzim si ceva versuri in limba romana, o mostra de album ce va rupe inimile fetelor indragostite de ceea ce canta acum fostul membru ANATHEMA, Duncan. Nu mi se pare un album genial insa numai bun de o auditie usoara intr-o seara romantica.

CYNIC ne prezinta un experiment foarte interesant, inserand in acordurile precedentelor piese faze ambientale si Shoegaze, ce ii va dezamagi total pe fanii secventelor brutale! LUSTRE ne arata o alta abordare prin care mixeaza original BURZUM cu SUMMONING, QUO VADIS vine cu o noua mostra de tehnicitate, de data aceasta mult mai orientata spre Thrash Metal, GRAVDAL incearca sa iasa din anonimat cu un album deloc deosebit insa vizibil prin participarea pe o piesa a lui Niklas/SHINING. WINTERHORDE se ambitioneaza sa ne prezinte un Oriental Metal foarte melodic si atmosferic, TAMERLAN ne arata o noua forma de NeoFolk construita in jurul percutiilor, LOELL DUINN ne arata ca oricand poate sa cante in deschidere la ATARAXIA sau ARCANA, SPIRAL 69 se inspira mult din muzica SPIRITUAL FRONT si ne prezinta un album Pop Rock destul de bine asezat insa palid in comparatie cu muzica lui Simone, A COSMIC TRAIL insista sa ne arate o fata Progressive ce merita de luat in calcul pe viitor, MOON FAR AWAY vine cu un album extrem de introvertit dar care emana o dimensiune mistica incontestabila... si ar mai fi multe de spus dar deja am scris mai mult decat am crezut.
Las la urma noul album VULTURE INDUSTRIES, care este o incredibila mostra de Metal avantgardist, despre care voi mai vorbi in curand iar lansarea lui live va fi chiar la Bucuresti, in octombrie. Tot atunci veti putea avea parte, in premiera, si de lansarea noului album SHINING, care va aparea oficial doar cu cateva zile inainte de cantarea de la Bucuresti.

Luati in calcul si vinerea de 5 noiembrie, pentru ca DonisArt va va pregati ceva frumos si provocator de-a dreptul, detalii mai incolo... 
Pana atunci, nu uitati de Experimental Friday din 24 septembrie, unde doua trupe din stilul Post Rock & Shoegaze vor dori sa-si arate maiestria... Iar organizatorul DonisArt sa se convinga ca astfel de sonoritati merita de sustinut in cel mai sincer mod intr-o tara in care nu se mai stie ce doreste sa primeasca... in ciuda ofertelor de toate culorile... prea multe culori? Sau prea multe oferte? Sau oare prea putin public interesat? Interesant de aflat, chiar daca e si riscant, heh.
Ma retrag spre a mea cochilie... ne auzim, ne vedem si ne vorbim cand va fi sa fie! Toate bune si implinite!

PS.
Pentru toti cei ce vor sa asculte o trupa fabuloasa de Orchestral Post-Rock, RED SPAROWES este alegerea perfecta... ultimul album este o capodopera a genului si in acelasi timp un model unic de a exemplifica un stil muzical ce nu poate fi confundat cu nici o alta trupa de gen. Pe cat de Instrumental pe atat de Progressive este soundul, cu chitari ce pur si simplu te arunca intr-o alta stare, totul este complex, dinamic dar si cu o umbra transcedentala... va recomand 'A Mutiny". De parca as trai in atmosfera anilor 60-70, unde Flower Power-ul facea ravagii/minuni printre fani cu starile lui continue de levitatie. Remarcabil!

Iulie, 2010