Ultima noapte de vara, intaia zi de toamna!

 •  Adaugat in: Editoriale Kogaionon

Salutari de la KrunaVod! Sau ce a mai ramas din ceea ce a fost! Hai sa punem pe fundal o muzichie, sa mearga mai usor scrierea mea:

https://thethirdsound2.bandcamp.com/album/gospels-of-degeneration

A trecut muuult, mult timp de cand nu am mai apucat sa mai scriu ceva pe aici. Imi facusem un obicei lunar, doar ca anul asta am fost fucked up. Nu-mi amintesc sa fi avut atat de multa treaba pentru unii sau altii si deloc pentru mine, personal. Job-ul a fost extrem de solicitant, redeschiderea 31 Motors Pub dupa 6 luni de pauza a insemnat iar stres, timp si nervi, deschiderea HASH m-a terminat fizic, psihic, financiar... Apoi, cele 2 evenimente din primavara au strans mult mai putini omuleti decat puteam sa cred, a urmat apoi un eveniment de suflet, KrunaVod si, in cele din urma, DBE-ul. As fi vrut sa mai ajung si pe la alte concerte, festivaluri, da’ de unde! Sa faci in 8 luni 65.000 km doar fugind dintr-o parte in alta, chiar ca e ceva! Ma las de muzica si ma fac curier! Stiu ca tot zambete aduc prin pachetele mult asteptate. Plicuri cu facturi si amenzi refuz insa sa le primesc! Dar sigur in una din vietile urmatoare, sa vedem in care, ca multe-mi sunt deja amanetate!

Acum s-au terminat cam toate, nu mai ramane decat sa fac RUSSIAN CIRCLES si cam gata! Nici pe acesta nu am tinut sa il fac, mai ales cand am auzit ca erau si altii interesati sa-l faca, doar ca nu pe amandoua. Artificiile financiare ale impresarului m-au lasat rece, acesta incercand sa profite de marele interes al romanilor pentru trupa. In cele din urma, acesta a decis sa lucreze cu mine, poate si datorita istoricului, de pe vremea cand MONO era in cutiuta lui cu trupe pastorite.

Chiar asa, am ascultat noul MONO, hmmm, iti trebuie rabdare si tutun sa-l digeri. Mult mai experimental si cu amprente Noise pronuntate, japonezii lasa pe locul doi dimensiunea melancolica, facand un album ceva mai greu accesibil, dar, dupa cateva auditii, realizezi ca tobele au contat mult de data asta si poate ca e un album reusit:

https://www.youtube.com/watch?v=GttY8pGbuFA

ALCEST a revenit la vremurile de altadata si a scos un album catchy. Are si ceva influente din traditia japoneza, ceea ce ii da o aroma placuta, numai bun de ascultat la pachet cu MONO. La fel cum se va intampla si in toamna/iarna, in lungul lor turneu european, cu o ultima escala in Romania, la Brasov. Trupele si-au dorit sa ma ocup eu de concertul aici, impresarul a intervenit si mi-a spus ca nu se merita sa ajunga pana aici, dar daca ma comit pentru 3 concerte, merge. Am facut un scenariu complet fezabil, am gasit 3 locatii in 3 orase diferite, totul ar fi trebuit sa se intample exact cum mi s-a cerut, doar ca s-a schimbat schimbarea (fara a fi informat) si na, am inteles ca e cel mai bine sa fac un pas in laterala. M-a scapat astfel de un stres de a petrece alte 3 zile pe drumuri cu trupele, doar ca am cazut putin de fazan ca am blocat salile de concerte si apoi le-am anulat. Bine ca discutia a fost acum 2-3 luni si ca nu am incurcat pe nimeni. Astea sunt discutii de culise care nu trebuie dezvoltate, doar ca asa explic si eu ca nu am lasat trupele pe mana altora, ci, din contra, artistii vor fi pe maini bune, cu oameni care din asta isi castiga painea, adica profesionisti. Toate se aleg si se sorteaza corect, pentru ca asta e randuiala si sensul vietii. Oricum ar fi, merita sa mergeti la Brasov pe 3 decembrie, ambele trupe (si celelalte ce vor fi anuntate) sunt tare faine live!

 

http://www.stereogum.com/1896740/alcest-je-suis-dailleurs/franchises/premiere/

KrunaVod a fost un eveniment exact pe gustul meu: mic, discret, underground, total relaxant. La fel cum si o obcina poate sa fie cel putin la fel de frumoasa ca un varf golas de munte, asa a fost si aceasta iesire in natura, pe malul marii: simpla, sincera, frumoasa!

Despre DBE 7 ar trebui sa scriu romane. Complicat si sucit ca naiba, complex tocmai prin numarul mare de artisti si, una peste alta, exceptiile, derogarile si intarzierile ce s-au tinut lant. Este prima editie la care n-am reusit sa vad cum a fost la Nightwaves, este prima editie la care nu am apucat sa vad un concert cap-coada, este prima editie unde stresul, oboseala si enervarea au primat, din pacate.

Multi omuleti in fiecare seara, mult mai multi ca in trecut. Foarte putini cunoscuti, foarte multi  veniti pentru anumite trupe, foarte multi Metalisti sau interesati doar de Metal. Asta si poate din cauza/datorita line-up-ului. Cu siguranta ca Batushka a fost ca un magnet pentru multi din cei veniti pentru prima data. Am vazut ca lumea a fost multumita de show-ul lor, este o trupa pe val, poate prea pe val pentru ceea ce e in studio si ceea ce e pe scena. La sfarsit de noiembrie, cand am ascultat albumul lor, am fost foarte placut surprins de muzica. Inca nu stia nimeni de ei si nici cum vor arata ei live. Plus ca intelesesem ca vor avea doar cateva concerte, alese pe spranceana. Asta a fost atunci. Se pare ca spranceana e cam stufoasa acum, ceea ce da bine pentru trupa si pentru cei ce ies din casa sa-i vada live, chiar sa le cumpere merch. Pentru ca la RYMA au vandut tot merch-ul, adica cam cat toate celelalte trupe la un loc. Live insa, cam chicios pentru gusturile mele. Am aprins si lumanarile, ca nu era altul pe acolo, mda.

Am vazut cateva topicuri despre amplasarea scenei. Ca la orice schimbare, exista plusuri si minusuri, pro si contra. Echipa de sunet a fost mult mai multumita de ultima varianta (ceea ce pentru mine a contat enorm), eu multumit ca am reusit sa separ food and drinks de cantarile propriu-zise.  Plus ca am creat o zona ferita de ochii curiosilor si neavenitilor de pe margine, care se uitau tot timpul ironic si zeflemitor la pletosii care nu stiu decat sa urle si sa dea din cap. Am crezut ca rezolv si problema vecinilor. I-am rezolvat pe cei de anul trecut, dar reclamatii au fost cu nemiluita din partea cealalta a cetatii. Asa e cand ai cantare in oras si nu e muzica populara sau Directia 5. A parut dar a si fost mai aglomerat, pentru ca am fost mai multi in zona de concert. Dar in niciun caz mai aglomerat ca la alte cantari, de pe la altii. Plus faptul ca, fiind 6-7 trupe pe seara, cu un changeover foarte scurt (exceptand Batushka), este destul de obositor sa stai in fata scenei si sa le vezi pe toate. Mai trebuie si bagat ceva la ghiozdan, apoi o hidratare, etc. Inainte, toate astea le puteai face lejer in partea cealalta, chit ca semana putin a festivalul berii. Nu e chiar politicos (dar se practica) sa stai cu carnatul in gura, in primul rand, sa-ti vezi trupetii preferati. (Eu cand eram mic stateam in fata fanfarei de la Olanesti, care canta pentru turisti in parcul central, si ii taiam cheful de suflat in trombon al muzicianului de pe scena, sugand cu pofta dintr-o lamaie). Sau sa comanzi o bere, stand la coada, la 10 m de scena, stand cu spatele la cei ce vin de peste mari si tari sa-si cante si ei nebunia lor, totul pentru berea pe care vrei sa o savurezi.. si rece, daca nu te prinde vara, care nu e ca iarna. Din acest punct de vedere, anul acesta a fost totul mai bine amplasat, partea de food and drinks fiind exact la intrare, pe o suprafata deschisa, mai mare, cat mai departe de scena. Astfel am rezolvat si problema camparii, pentru ca, in trecut, nu se reusea respectarea delimitarii intre zona de corturi si cea de mancare. In fine, unii pot fi de acord cu mine, altii nu. Daca era doar asta singura problema, pfff, eram avion. Sau elicopter. Chiar asa, de ce oare aici, pe malul marii, unde stau acum ferit de ochii lumii, trebuie sa zboare, in fiecare zi, 2 elicoptere militare exact pe deasupra plajei, urmate de alte 2, tot militare, dar cu proiectile imense? Dar in fiecare zi, destul de jos, deloc cu viteza, asa, parca ostentativ! Sa ne aminteasca oare ca rusii sunt de partea cealalta a marii? Sau ca de asta e bine sa marim bugetul de aparare din banii nostri? Sau ca aplicatiile astea au un rost pe care noi, muritorii, civilii, nu avem cum sa le intelegem? Oricum americanii s-au spalat pe maini si ne folosesc (pe fata), doar ca si carte de schimb. O noua Yalta. Macar de-am fi fost Polonia, dar nu suntem! Chetttt! Skip!

Mda, plecasem de la mutarea scenei si am ajuns la bugetul de aparare. Deja devin serios, mult prea serios. Nu ma caracterizeaza si nu ma regasesc. Desi, heh, l-am salutat si pe parlamentarul Remus Cernea la DBE, care venise sa vada ITW... Frumos din partea lui ca a venit, a sustinut cauza, cum se spune pe la noi. M-a intrebat chiar daca nu vreau sa fac un selfie cu el, ca poate ma ajuta in vreun fel J.

Legat de omuletii prezenti. E clar ca odata cu cresterea numarului de participanti, ceva nu a mai fost cum a fost odata, ar putea unii sa spuna. Si probabil ca o spun deja, pentru ca a fost vizibil. Asta e ca si cu cei care merg azi la MY DYING BRIDE si vor sa asculte tot primele piese, de acum 20 ani, ca alea erau faine, numai alea au acea emotie unica, heh! Ei tot continua sa cante ceva, dar nu se compara cu inceputurile. Heh, stiti placa. Fiecare accepta sau nu transformarile, mai mult sau mai putin, dupa dorinta, vointa si impacare interioara. Unde e mult miros de naftalina sau heitareala e sport national de alintare e ego-ului pufos, plin de sarcasm nastrusnic si aroganta intelectuala, ideea de mai sus nu se leaga. Nu se accepta si gata. Punct J.

Dupa cum am spus, trecutul este temelia, dar prezentul conteaza si viitorul ne arata calea. In ceea ce priveste viitorul DBE, hmmm. As vrea sa-l continui, pentru ca e o traditie frumoasa, exista langa mine omuleti dragi care ma inspira, ma motiveaza, ma sustin. Dar la cat stres a fost anul asta, pe cuvant ca sovai. Mai ales cand a inceput furtuna aia si cand credeam ca totul trebuie sa se opreasca, sa se termine. Horatiu imi spunea ca trebuie sa oprim sunetul, ca altfel ne trezeam cu alte belele (am avut un flash si mi-am amintit de cazul Colectiv si ca oricine s-ar fi putut curenta la ce nebunie fusese), SPURV erau in elementul lor si nu se lasau pe scena din cantat, lumea se aciuia pe unde putea, hmmmm. Dupa ce s-a terminat furtuna, sunetistii imi spuneau ca va dura cel putin o ora-doua pana se vor usca toate, apoi vor trebui sa verifice ce s-a busit si ce nu, ca proiectorul e deja super ud si ca nu-l vor putea folosi in acea seara, ca trebuie sa renunt la cel putin 1-2 trupe, tinand cont ca nu mai avem mult din timpul aprobat de primarie pentru cantari, mda, stress cat casa! Iar dupa, cand am inceput sa desfac balotii aia de paie sa arunc peste iarba aia inundata si am vazut doar vreo 2-3 persoane care au sarit sa ma ajute, hmmm, sentiment tare ciudat. Imi aminteam de reportajul cu inundatiile din Vaslui, parca, unde pompierii scoteau apa din casele inundate iar proprietarii stateau la bere, ca doar nu e treaba lor. M-am uitat si pe scena si ii vedeam pe norvegienii de la SPURV care au luat in maini prosoapele si au inceput sa stearga si sa curete scena, neasteptand sa vina organizatorii. Daiana oricum adusese imediat sacul cu cele 50 de prosoape pregatite pentru trupeti, care acum devenisera spalatoare. Ceva din fimul: nu era treaba noastra sa facem asta, dar a fost furtuna mare, la naiba, punem umarul ca suntem toti dintr-un tot, heh. Mda, m-am uitat la ei si am inteles ca trebuie sa iau partea corecta din aceasta intamplare. Si am luat apoi matura sa matur apa de pe alei, spre deliciul unora, care, fireste, au platit biletul sa vada concerte, nu sa ajute. Le multumesc insa celor care s-au oferit sa ne ajute, care au inteles ca furtuna de cca 2 ore ne-a cam zgaltait din temelii si ca trebuia sa trecem si peste decizia naturii. Si am trecut, cu bine, in cele din urma. A trebuit sa modificam ordinea de cantare, sa scurtam concertele, pentru ca la miezul noptii era deadline-ul, in fine. Unele trupe au inteles si s-au conformat, altele, din contra. E foarte bine ca au cantat toate, cu siguranta ca daca voi continua, cele ce nu au tinut cont de rugamintile mele nu vor mai fi invitate, indiferent cat de adulati au fost de public. Pentru mine DBE inseamna nu numai vizionarea de concerte (anul asta le-am cam sarit) ci si comunicarea cu oamenii din spatele muzicii. Si cat de fain este sa descoperi ca o muzica faina este facuta de oameni faini, care si canta live fain! In cele mai multe cazuri, asa s-a intamplat. Si asta conteaza enorm pentru mine.

Nu am avut asteptari si nu vreau sa critic pe nimeni. Insa doar intr-un moment critic ai oportunitatea de a vedea cum reactioneaza omuletii de langa tine. Fereasca-ne de vreun cutremur sau de alte calamitati! Sau sa ne mutam in Norvegia! Chiar asa, la ce atitudine au avut cei 5 norvegieni, ar merita rechemati, pentru ca au fost extraordinari, atat live, cat si ca persoane! Si nu au apucat sa ne cante piesa pe care o asteptam cu totii! Uof, asta e, cu natura nu te pui!

Si ca mi am amintit de exceptii. Dupa seara terminatorie pentru mine, adica vineri 19, dupa ce am reusit sa-i urc in busuri pe muzicienii care aveau avion in noapte si care nu se dadeau dusi de la RYMA, pe la 2 jumatate m-am intins sa dorm si eu vreo 3 ore, in conditiile in care, pana atunci, pe 17 si 18 aug nu stiu daca am dormit 3 ore adunate. Si suna telefonul, era Vicotnik, ca sta in aeroport de o ora si ca nu l-a luat nimeni. Sun soferul, nimic. Sun seful soferului, nimic. Cauta pe net taxi-uri, gaseste 2 cu tot cu loc de scule, coordoneaza-i prin tel, pana nu am mai putut, noroc ca Alex (Beauty Of Pain) m-a ajutat in zorii zilei, cand deja nu mai eram om. Cu o noapte inainte, o masina care trebuia sa vina de la CJ cu artisti nu a ajuns la timp (avioane intarziate), asa ca la 3 jumatate cautam taxi-uri in Alba care sa-i duca pe cativa din Barren Earth la aeroport, ceilalti urmand sa plece dupa alte 2 ore, spre alt aeroport (asa e cand ai muzicieni din mai multe trupe in acelasi proiect muzical). Sa mai spun ca exact cu o zi inainte de DBE, Simone imi spune ca trebuie sa vina cu un alt membru, ca celalalt e in spital. Noroc ca am gasit ultimul bilet disponibil, insa doar mafiot trebuie sa fii sa platesti 500 eur pe un low-cost din Roma! Mda, toti infloresc in jurul DBE. Pe langa asta, cand au aterizat (in Otopeni), s-a pierdut chitara lui Simone, primita de la Douglas (Death In June), deci piesa de colectie. Ca el nu pleaca de acolo fara chitara si gata! Trimite-i pe artisti cu o masina, cauta o alta, dupa 8 ore, care sa ia chitara. Dar cum sa ia chitara, ca ea e in zona libera la aeroport, si n-are voie nimeni sa intre acolo, din tara... mda, suna la aeroport, explica la toata lumea ca vineri seara nu e nimeni disponibil care sa faca procura legala pentru o imputernicire... totul de la o chitara pierduta din vina lor.

Si tot vineri noaptea, cand trebuia sa ruleze filmul Blackhearts, descopar ca nu am nu stiu ce mufa si trebuie sa salvez pe un stick filmul. Cauta stick de 10 GB pe la 1 dimineata, imprumuta de la un cunoscut, stai 45 de min pana se formateaza, salveaza si tot asa. Bine ca au stat pana spre dimineata vreo 50 de persoane sa-l vada, pentru ca e un film tare fain. Ma rog, astea sunt doar cateva exceptii care ne-au marit adrenalina si ne-au tinut verzi! Si totul a fost gestionat doar in doi, pentru ca voluntarii si echipa noastra isi intrau in rol doar cand trupele ajungeau in Alba Iulia. Mda, de vis!

Aici pot fi subiectiv cat vreau, pentru a evita lamentari sau can-can-uri inutile de pe FB. DEATH IN ROME au sunat fantastic pentru mine! Este singura trupa de cover-uri pe care nu doar o accept, ci o iubesc! Maniera in care prelucreaza ei piesele pop, cu acea farama de Neo-Folk discreta, cu un concept vizual smart, totul este la superlativ! Cei 5 au stat 4 zile la Alba Iulia, am apucat sa stau de vorba in tihna cu ei (noroc de prima seara), stiu multe, sunt discreti, cu umor fin, cunoscatori de istorie si multe, multe altele. Chiar superfain!

SPURV i-am laudat mai sus, sunt bestiali live, asa ca trec la VEMOD, o trupa care pe album suna liniar si fara culoare, insa live sunt cosmici! I-am vazut anul trecut in pestera, i-am vazut si acum! E simplu: ori ii adulezi, ori ti se rupe de ei. Eu sunt din prima categorie! Mi-ar placea sa-i revad, dar numai daca scot ceva nou. Chiar nu vad rostul sa mai merg undeva sau sa-i readuc si sa ne cante aceleasi piese. Oricat de dragi mi-ar fi. Desi stiu ca pentru unii criteriul asta nu conteaza.

HAMFERD... pfff, geniali live! Luminile, muzica, proiectiile, vocea, atmosfera, totul a fost la superlativ! Un show extraordinar!

IN THE WOODS... au avut un show pe care l-am asteptat 25 ani. Cand au ajuns vikingii la Alba Iulia, erau superobositi, “raniti din lupte”, tocmai terminasera un mic turneu. Unul din fratii Botteri avea un picior rupt, celalalt probleme la un deget iar Anders imi arata ca are problema cu o mana, ca nu le prea poate misca. Asadar, trio-ul legendar ajunsese la DBE, dar nu in perfecta stare. In ciuda acestor detalii, plus ca vocea e alta, norvegienii au prestat un show intens, cu cateva piese care au sunat foarte bine. Poate prea zgomotosi si cu un bass prea pronuntat, dar am fost multumit si impacat ca i-am vazut live. Oricum, glumeam la urma cu Anders ca BM-ul azi e mai mult imagine decat concept. Si ca ar fi fain sa-i imbracam pe fratii Botteri in Abbath. Cum ar fi? Hahah.

VIRUS sunt un monument de muzica, cei trei fiind colosi in ale compozitiilor dar si ca virtuzitate. Un pic complicat pentru un necunoscator, dar delicios pentru cei ce stiau la ce sa se astepte! Respect etern!

DODHEIMSGARD au aratat live impresionant, cred ca a fost una dintre cele mai apreciate trupe Metal din acea seara. Fara Aldrahn, totul a sunat insa putin sec pentru mine. Plus faptul ca ii invitasem tocmai pentru ca au scos anul trecut un album de colectie. Fara partenerul lui, a fost doar un show DODHEIMSGARD, foarte bun, dar fara geniu. A ajutat doar ca au cantat piese de prin toata istoria, desi eu as fi vrut sa vad prezentul, cumva invers ca la ITW...

THROES OF DAWN si-au lansat noul album la DBE. Extrem de emotionat, Henri a reusit sa transmita celor prezenti noua orientare muzicala, insa stiu ca acolo erau multi care voiau sa auda vechiul TOD. Trebuie o perioada de timp sa se poata digera noul sound.

GHOST BATH au sunat exact ca pe CD, noroc ca am apucat sa vorbesc cu vocalul dupa, dar vorbit normal. Ma temeam ca mi-va cere o bere tot tipand ca toti dracii. In afara concertului, chiar e un tip normal si are voce clean, heh. Mascati in acele costume, hmmm, cumva anacronici pentru mine, dar au reusit sa bage vreo 2 piese pline de intensitate. Si da, au sunat bine.

SYLVAINE a reusit sa le arate tuturor ca ce canta in studio este si live! Ba suava, ba agresiva, cu ritmuri si sonoritati de Metal modern, alcesto-atmosferice, primul ei concert in aceasta varianta a fost mai mult decat decent si apreciat de o parte din ce ce apucasera sa se traga pe partea cu umbra.

THEODOR BASTARD, heh. Stiu ca rusii se simt bine la noi, sunt apreciati de multi, au si scos album nou, au tinut insa sa multumeasca revenirea in Romania muuuult prea patimas, dar nu am vazut urma de tristete pe chipurile celor urcati pe scena, invitati sa danseze. Cam penibil moment sa ma cheme pe scena sa-mi multumeasca, dar dupa stresul ca s-ar putea sa nu mai cante (tinand cont de ora tarzie), na, e cumva explicabil. Evident ca haterii de serviciu au punctat momentul, dar probabil important o fi fost doar pentru ei. Nu m-am omorat dupa concertul lor, pentru ca nu au avut nimic nou de prezentat, dar a fost nou pentru multi din cei prezenti.

CRIPPLED BLACK PHOENIX s-au simtit excelent pe scena si au avut parte de cel mai lung show dintre toti, executat ireprosabil. Chiar sunt muzicieni adevarati, care stiu sa tina in priza un public pretentios!


SPIRITUAL FRONT s-a lungit mult prea mult la linecheck, asa ca nu au cantat decat vreo 35 minute, nimic nou, piese cunoscute, intr-un mod catchy, cu cateva zgomote de fond si nesincronizari, toate acoperite istet de carismaticul Simone si trecute cu vederea de cei din fata, toti cu zambetele pe fata. Simone, Simone, uof!

KING DUDE au ajuns la locatie mult mai tarziu decat prognozasem dar si-au facut treaba extraordinar. Cam scurta cantarea, ar fi meritat macar 10 minute in plus, dar de abia reluasem cantarile dupa furtuna si eram ingrijorati de timpul ramas. Oricum, mi-a placut mult concertul lor, trebuie revazuti in tihna, mai ales ca scot un nou album in octombrie, “Sex”.

FJORD au fost primii din seara de 19 si s-a vazut cat de emotionati erau. Au cantat insa cca 50 minute, incepand cu 2 piese fragile, ambientale, a la HAMMOCK, urmand apoi sa se dezlantuie. Cu alte cuvinte, au cantat in premiera noul album, ceva mai soft ca precedentul, dar placut auditiei. Ii lipseste insa ceva, bag seama!

JESS AND THE ANCIENT ONES au sunat exact cum mi-am dorit sa sune, frumoasa Jasmin reusind sa-i cucereasca pe cei de-abia adunati de pe la standul cu tricouri DBE.

BARREN EARTH au sunat binisor, doar ca live au sunat fara forta, fara vitalitate. A fost insa o alegere buna pentru inceput de festival, fanii Melodic DM ului se pare ca au gustat cate ceva din partiturile lor.

HEMELBESTORMER a fost un alt show care m-a cucerit! Post-Metal-ul lor cu insertii Post-Rock, foarte trendy, a reusit sa-mi creeze o stare foarte misto, merita sa mai vina pe la noi, sigur au pus ochii pe ei alti organizatori.

UNIVERSE 217 a fost captivant! Tania are o voce excelenta iar prezenta ei scenica i-a cucerit pana si pe ceilalti muzicieni prezenti in backstage. Fain show, dar doar pentru unii, dupa cum am vazut.

De BATUSHKA am scris si mai sus, e bine ca i-am vazut live, dar nu cred ca as dori sa-i revad curand. Prea mult teatru (a nu se citi chiar circ), lumanari, tamaie, masti, haine preotesti, mda, cumva prea agresiv si mult tam-tam pentru mine. In noiembrie ii puteti vedea la Bucuresti, sau revedea, pentru cei ce au fost incantati. Si am vazut ca au fost foarte multi. Acum e timpul si pentru GHOST, ca tot sunt ei pe val, doar ca la un festival mult mai mare. As fi insa curios sa vad cu ce noi piese ar putea veni polonezii si cum ar suna ele. Trebuie inventata o alta poveste, ca altfel, cum au aparut peste noapte, la fel vor disparea. Ma refer ca interest si credibilitate conceptuala.

Am avut noroc ca expozitiile au fost pregatite inainte de inceperea DBE, asa ca m-am bucurat tihnit de ele. Felicitari Miluta, felicitari Costin! Si o spun sincer, fara cuvinte scoase din raftul cu complimente la ceas de seara!

Mancarea a fost mai variata ca anul trecut, probabil ca o fi fost si buna, nu prea am apucat. Si nu stiu daca a fost scumpa, stiu doar ca i-am rugat pe cei responsabili sa nu ne jupoaie, ca nu suntem smecheri. Desi unii mi-au spus ca vor avea preturi la jumatate ca la Electric Castle! Cu asta m-au lovit in plin, de parca stiam cum a fost acolo. In afara de inundatiile mediatizate, heh.

Corina a bagat muzici la greu, pentru gusturi diferite, nu stiu daca pentru toate gusturile, dar stiu ca in ambele seri de Nightwaves muzica se oprea dupa rasaritul soarelui. Deci dezmat total! Ce rau imi pare ca n-am mai ajuns! Macar petru asta ar merita sa mai fie o editie DBE, heh!

Ca si concluzie: cea mai mare investitie financiara, cea mai mica pierdere (deja trec la statut de juma de garsoniera, dar nu in Husi sau Oravita), cei mai multi omuleti (aproximativ 1000 pe seara, daca numaram toata suflarea, inclusiv pe Ryma si Piscot), cele mai multe trupe, cea mai si cea mai grindina-furtuna prinsa de mine live, tricouri DBE vandute cel mai rapid (desi modelele nu par a fi placut pentru clasicii conservatori), cea mai buna echipa de voluntari, cea mai mare adrenalina, cea mai mare oboseala (mi-au trebuit vreo 10 zile sa-mi revin)... ce mai, s-a terminat un ciclu de 7! Pana si o saptamana are 7 zile! Gata.

In urmatoarele saptamani vom decide ce si daca il vom face. Am vrea sa-l facem, dar sa ne ducem in munti, in alta parte, doar ca sunt multi care prefera mai degraba patul de hotel decat izoprenul din cort. Asa ca tragem aer in piept din nou. Am vrea sa continuam, dar nu suntem siguri ca vom apuca sa ne bucuram de ceea ce facem! Decat sclavii propriului vis, mai degraba trait relaxat, ca visele vin oricum, doar sa inchidem ochii... si sa bem ceva, totusi! Stim insa ca daca DBE va deveni istorie, locul ii va fi luat de un alt nou eveniment, ceea ce va fi chiar foarte bine! Sa vedeti atunci relxare pe mine: doar cu cognac si trabuc stau in fata! Tot timpul!

 

Ca o alta concluzie: DBE a avut cam prea mult Metal, chiar nu vreau a fi asimilat ca pe un eveniment Metalist, sunt deja cateva mari si serioase pe la noi. Am vazut si din postarile de pe FB. Dar nici sa ne blocam in Neo-Folk nu as vrea. La fel cum am vazut, pe alocuri, si nitel sarcasm plus glumite/scrieri cautatoare/cersatoare de atentie. Se mai intampla, nimeni si nimic nu e perfect, dar eu chiar continui sa cred ca putem sa fim mai buni, mai toleranti, mai putin caustici si purtatori de frustrari jucause... Si mai zambitori, ca daca incepe razboiul, nici zambetul nu-l vom mai avea! Elicopterele astea, ca iar au trecut pe aici, uof!

Si revin eu si cu muzici noi, ca sunt din belsug. Din pacate doar unele chiar au ceva de spus. Cel putin pentru mine!

Multumesc Lus pentru filmuletul tau plin de melancolie:

https://www.youtube.com/watch?v=WA8AXfT63OM

Multumesc Gina pentru documentarul tau detaliat:

https://www.youtube.com/watch?v=8H6IOP49IQ4&app=desktop

Multumesc muzei care nu ma lasa sa mor, deci traiesc din plinnn! Si chiar nu am timp sa ma  plictisesc, chiar de-as vrea! Doar ca ar trebui sa o iau mai usor, ca nici nu mai apuc sa numar anii pe care-i am! Deja mi-i numara altii, mai ales ca parlamentarii au votat alegerile chiar de ziua mea! Ce misto, chiar mi se rupe! Lor li se rupe insutit de mine si de voi!

Anul asta am vorbit la microfon ca niciodata pana acum, va asigur ca nu mi-a placut deloc sa o fac! Am spus ca muzica e altceva pentru mine, unde low profile-ul ma caracterizeaza cel mai bine. Nu mi-a iesit! Mda, sper sa fie pentru ultima data!

Aia e. S-a terminat totul cu bine si continuam sa mergem mai departe! Adica sa continuam sa zambim, da?

Si sa ne mai vedem pe la HASH Bar, din cand in cand! Am vrut eu sa pun pe acolo si muzici mai din alte filme, dar au sarit toti pe mine ca identitatea locatiei trebuie sa ramana neafectata de chestii comerciale. Na, ce sa fac, m-am conformat! Inca e pustiu pe acolo dar, odata cu venirea toamnei, poate reusesc si omuletii mei sa se bucure de un bacsis, ca salariile oricum le sunt asigurate. Sa speram ca va avea si sens toate investitia aia acolo! Time will tell!

Iar la 31 Motors Pub incepem chiar din aceasta saptamana cu tot ceea ce tine de cantari, ca asa e frumos si corect pentru a sustine scena Rock/Metal underground. Sper sa apuc sa trec si eu pe la cateva, heh.

O toamna melancolica va doresc! Ne revedem la Russian Circles, in noiembrie!

Imbratisari!

31 august.