Vulture Industries

 •  Adaugat in: Interviuri Kogaionon

Norvegia este recunoscuta ca un izvor de trupe metal underground si nu cred ca cineva poate nega acest fapt. Pe partea avantgardistica insa, dupa Ulver, Arcturus si Solefald, putine trupe au reusit sa se faca vizibile intr-un mod atat de inspirat ca Vulture Industries. Bjornar este recunoscut ca un muzician talentat dar si ca un sunetist de exceptie, asa ca am decis ca ar fi interesant de aflat ce ne pregateste el pentru 16 octombrie, la Labyrinthic Metal Evening, la Bucuresti.

Vulture Industries a luat nastere in 1998 numindu-se Dead Rose Garden, insa numele actual a fost preluat abia in 2003. Cu toate acestea primul album de debut a vazut lumina zilei in 2007. Un album atat de special ia timp in a fi conceput, bineinteles, insa poate atunci au fost circumstantele propice pentru voi? 

Ne-a luat cativa ani buni sa ne gasim. Cand trupa si-a schimbat numele in 2003, inca ne aflam la rascruce, compozitional vorbind. De-abia intrezaream, vag, ceea ce avea sa devina Vulture Industries si aveam o groaza de drum de parcurs. In anii ce au venit dupa aceea am sortat idei si materiale, luandu-ne timpul necesar pentru a descoperi abordarea dorita. Atunci cand ne-am simtit gata sa intram in studio, am intrat. 

Cu toate acestea, va pregatiti pentru a scoate pe piata un nou album. Va fi acest nou material o continuare a albumului The Dystopia Journals? Va fi mai progresiv sau mai extrem? Care este directia? 

Suntem totusi aceeasi trupa, dar cred ca ne-am maturizat si am evoluat un pic. Noul material este mai complex si mult mai bine aranjat. De asemenea este mai greu, dar si mai progresiv, insa cu toate acestea retine cateva acorduri catchy si cateva particularitati ciudate. Cu noul album ne simtim mai aproape de o exprimare sincera a ceea ce am ajuns sa fim ca entitate. 

Care este legatura dintre acest album si noua voastra poza extrem de ciudata? Spune-ne mai multe despre conceptul din spatele lui… 

Poza trupei vrea sa reflecte temele si starile care se regasesc si in versuri. Am vrut sa fie ceva intunecat si murdar, caci versurile sunt despre crima si pedeapsa, prin urmare am vrut sa facem ceva inspre aceasta directie. Ar fi fost mai amuzant sa punem in scena o executie, insa n-am avut bugetul necesar. Asa ca ne-am multumit sa fim puscariasi muncitori la lucru pe sinele de cale ferata. 

Daca e sa comparam DRG cu Vulture Industries se simte o mare diferenta, incepand de la cum este folosita vocea. Bineinteles ca era vorba si de un line-up diferit, dar totusi ce v-a determinat sa schimbati modul de abordare muzical, ce v-a facut sa schimbati ideea? Cand s-a produs revelatia? 

Vorbim practic de doua trupe diferite. DRG a existat intre 1998 si 2002 colaborand cu vocali diferiti, alti instrumentisti si alt nucleu creativ. Cand m-am alaturat trupei in 2002, DRG se afla in asteptarea unui vocal de mai bine de un an. Dupa ce m-am alaturat trupei, m-am implicat imediat in procesul creativ. Astfel puse in miscare evenimentele, tranzitia de la un sound la altul s-a produs fluid. Spre deosebire de Øyvind, am o abordare complet diferita a aranjamentelor muzicale, mai ales ca vocea mea era oricum foarte diferita de cea a vocalilor de dinaintea mea. Prin urmare sound-ul s-a schimbat si am inceput sa scriem impreuna, asa ca evolutia a fost naturala si inevitabila. 

Pe masura ce materialele noi se cladeau, piesele DRG devenisera din ce in ce mai invechite, asa ca au fost scoase din set-list. Aveam, deasemenea, sentimente contradictorii despre numele trupei. De fapt, purtasem discutii de mult pe tema schimbarii numelui si avand in vedere directia muzicala noua pe care o abordam, devenise imperativ sa evidentiem cumva noul inceput. 

Partea vocala este foarte importanta pentru trupa, iar daca te uiti cu atentie, se pot observa niste influente care nu mai pot fi incadrate in sfera scenei norvegiene sau a Metalului traditional. Cat de mare a fost provocarea de a realiza partea vocala in asa maniera incat sa se potriveasca perfect cu aranjamentul per total al pieselor? 

Eu insumi, am gusturi muzicale extrem de diferite, iar vocea mea nu este exact pe tipicul Metal, prin urmare este logic ca am inglobat mai multe influente. De multe ori, este o provocare sa aranjam partea vocala, dar si sa terminam piesele. Variaza – depinde de timp, inspiratie si chef. Cateodata e usor, cateodata pare imposibil. 

Pe “The Malefactor’s Bloody Register” am avut multa bataie de cap cu unele piese, din cauza ca este foarte complicat sa ordonezi totul, mai ales vocea care trebuie  
”lipita” peste instrumental, fara a deranja “sentimentul” degajat de piesa. Cea mai mare problema a fost “The Bolted Door”. Din cauza ei am avut parte de ore intregi de frustrare si neliniste, insa pana la urma a iesit destul de bine, cred.
 

Unele persoane sunt de parere ca pe scena Vulture Industries seamana cu niste nebuni care canta muzica. Sunteti de acord cu asta? V-ati considerat vreodata niste nebuni intr-o lume plina de muzica robotica, interpretata si compusa la fel? 

E o buna descriere a sentimentelor pe care le induce muzica noastra oamenilor. Din partea mea, eu nu ma consider nebun. Lumea e nebuna, iar eu sunt doar un observator excentric. 

Albumul de debut a fost primit foarte bine de scena europeana, a fost chiar considerat un album etalon pentru vremurile de astazi. Presupun ca sunteti la curent cu asta, insa intrebarea mea este: ce ati simtit atunci cand ati cantat prima data albumul in studio sau acasa? 

Usurare, ca in sfarsit am terminat, si bucurie ca pana la urma a iesit bine. Albumul devenise o mare parte din viata mea, la acel moment, scrisesem piesele, le construisem scheletul si in final produsesem albumul. Cand in sfarsit l-am trimis spre a fi masterizat, m-am simtit de parca imi trimiteam copilul in lume sa-si faca un rost. 

Sunteti comparati mereu cu Arcturus si presupun ca v-ati plictisit de asta. Cu toate acestea, de ce nu pot oamenii sa va judece pentru ceea ce sunteti si simt nevoia sa va compare cu trupe clasice? Ce le sta in cale? 

Multi oameni au nevoie de comparatie pentru a-si defini propria lume. Intr-un gen extins unde nu ai prea multe puncte de referinta, ajungi sa fi comparat de prea multe ori. 

Mai esti implicat si in alte proiecte muzicale? 

E palpitant sa te mai ocupi si de alte proiecte pe langa si inca fac acest lucru. Am proiectele mele: Black Hole Generator si Dr. Rigomortu’s Tivoli Bizzare. Pe langa asta mai apar pe post de invitat ciudat pe ici pe colo. Øyvind si Eivind au Sulphur. E ok sa experimentezi diferite provocari si in acelasi timp sa iei o gura de aer proaspat din cand in cand. Totusi… cu Vulture Industries, deoarece ne invartim intr-un vortex al diferitelor influente muzicale, ne solicita foarte mult timp, asa ca nu mai am cheful necesar sa ma implic in prea multe proiecte. Cateva pe ici pe colo e in regula si trebuie sa fie musai total diferite de ceea ce fac in mod normal. 

Romania este destul de departe de tara voastra natala si eventimentul este unul unic in Europa. Nu prea ai ocazia sa vezi aceste trupe laolalta. Aveti cateva cuvinte pentru participantii care vor veni la Labyrinthic Metal Evening? 

Sunt sigur ca va fi o seara spectaculoasa. Ne place in Europa de Est si cu acest line-up nu exista posibilitate de esec. 

Cat va dura concertul? Ce piese veti canta? Veti veni imbracati la costum si cravata? Sau veti veni costumati asa cum apareti in poza ciudata de pe noul album? 

Set-listul va fi impartit jumi-juma, intre primul si al doilea album si va curge timp de o ora. O sa fim imbracati cu cele mai bune haine si vom interpreta cele mai splendide piese, presarate, in prealabil, cu un pic de nebunie si vom oferi publicului cel mai bun show de care suntem capabili. 

Multumesc foarte mult pentru timpul acordat si ne vedem in octombrie! 

Multumim! Ne vedem acolo! 

Septembrie 2010