ANNA VON HAUSSWOLFF "Dead Magic"

 •  Adaugat in: Recenzii Kogaionon
ANNA VON HAUSSWOLFF "Dead Magic"

De peste 2 decenii am continuat sa ascult muzica, sa urmaresc voci faine, sa descopar noi abordari, noi sonoritati, de care m-am bucurat, cu ajutorul carora am visat (cu ochii inchisi sau deschisi, astea-s deja detalii) si care mi-au dovedit ca viata poate fi frumoasa! Incepusem sa ma obisnuiesc cu a mea curiozitate de a descoperi elemente noi, care sa ma rupa de cotidian. Dar, ca repere in mintea mea, nu s-a mai produs vreun declic de la primele voci cu care am crescut. Era cumva inertial, adica existau acele voci si restul, care apareau pe rand, erau interesante, speciale, dar cam atat… pana astazi! Mai bine, spus, pana la Anna! Am urmarit evolutia acestui proiect relativ nou, am ascultat primele ei albume, sunau al naibii de tentant, de interesant, atat muzica, cat si vocea, plus intregul concept, dark underground pur! Chiar ma gandeam ca as vrea sa o vad live, doar ca Chelsea era mai pe val si parea mai expresiva, mai catchy, mai dorita, cumva. Si nu m-am gandit la o varianta cu Anna la DBE.

Declicul s-a produs cand am ascultat/vazut piesa “Ugly and Vengeful” pe youtube, cantata la un concert in Rusia, in toamna anului trecut. Habar n-aveam atunci ca asa se numeste piesa, dar m-a rupt! Cred ca e prima secventa muzicala, dupa multi, multi ani, care m-a marcat profund! Nu va mai spun cat vin a mers pe langa ascultarea si reascultarea ei, intr-o seara ce s-a transformat in dimineata, fara sa-mi dau seama cum a trecut noaptea. Vad acum ca in studio, piesa are ceva mai mult de 16 minute (hah, exact cat este ora acum, cand scriu despre asta, 16:18). 

Vocea Annei se imbina fabulos cu sunetul bombastic, care fuge naucitor prin tot felul de conducte/tevi din lemn sau metal, invaluie misterios si hipnotizant organismul, prin acest instrument muzical denumit organ. Daca as incerca sa incadrez muzica Annei in vreun stil anume, as gresi total. De aceea am si ezitat sa scriu pe afisul DBE, Dark Experimental. Ar fi “prea” general si incorect, poate. De aceea nu am scris nimic.

E clar ca avem elemente Drone, Ambient, Noise, Pop, Darkwave, chiar si Gothic sau Rock. Soundul are o sobrietate impunatoare ce-mi aminteste de Arcana. Vocea ei ma plimba prin tot felul de sfere artistice, de la Kate Bush si pana la Lisa Gerrard. Chitarile si percutia imi amintesc de Swans sau Jarboe, sintetizatorul imi defineste o aura post-psychedelica halucinanta, ritmul fiind destul de atipic, fara o structura care sa sesizeze repetivitatea. Dar cand anumite riff-uri si percutii se straduiesc sa tina piept tipetelor expresive, atunci pare ca transa ritualica te arunca intr-o lume dintre lumi, in tot felul de incantatii sau ezoterisme abstracte, imposibil de descris. 

47 minute, doar 5 piese, din care cea mai catchy si palpabila la o prima auditie este chiar prima, “The Mysterious Vanishing of Electra”, cu un videoclip care spune totul despre ce este si cine este astazi Anna von Hausswolff.  “The Marble Eye” te duce cu gandul la Bach sau Wagner, o piesa instrumentala care reuseste sa-ti amprenteze iluzia ca de te afli la unul din concertele de orga si organ din vreo catedralela europeana. Hai sa punem si Biserica Neagra sau Viscri, dar sa pastram proportiile, heh.

“Kallans ateruppstendelse” accentueaza dimensiunea Dark Ambient visatoare, cu ceva atingeri Badalamenti, chiar si Lisa Gerrard in combinatie cu Hans Zimmer. 

Ultima piesa de pe album, “The Truth, The Glow, the Fall”, are circa 13 minute, cu multe efecte pe fundal, cu o voce mult mai asezata si matura, cu o dimensiune cosmica ametitoare, intr-o constructie unica. 

Nu exista piese asemanatoare, nu exista nimic din care sa poti spune ca ar fi ceva copiat, e doar un album original, spectaculos, cu atitudine, complet atipic si inconfundabil!