DER WEG EINER FREIHERT "Stellar"

 •  Adaugat in: Recenzii KogaiononRating: 1.00/1
DER WEG EINER FREIHERT "Stellar"

Imi amintesc socul pe care l-am avut in mileniul trecut, cand, dupa ascultari si reascultari de Black Sabbath, Whitesnake si AC/DC, am descoperit ritmurile feroce ale albumului “Screaming For Vengeance”. Cred ca tocmai imi luasem buletinul, eram adolescent cu acte in regula si descoperam JUDAS PRIEST! Pana la urma am ramas cu IRON MAIDEN (Paul Di’Anno si Killers), dar nu asta era topicul acum. Heavy Metal-ul prestart de britanici m-a dat pe spate, mai ales prin rapiditatea chitarilor. Nu era neaparat Speed Metal, dar era ceva ce nu mai auzisem pana atunci si am ramas masca.

De atunci urechile mele au ascultat muzica cat pentru 2 milenii si continua sa o faca, cat vor mai putea. Black Metal-ul autentic, in varianta clasica, a inceput (pentru mine, cel putin) cu EMPEROR, ca si colos, plus alte derivate. Nu vorbesc ca si vechime, ca grecii se pare ca au fost primii iar povestea cu VENOM e doar o coincidenta simpla de nume de album. Si da, BATHORY a fost biblia pentru EMPEROR insa Quorthon a cam pendulat stilistic, deci nu gasesc o alta trupa care sa fie atat de verticala stilistic, de impact si de valoare, cand pronunt Black Metal. In ultimii 20 ani au aparut mii de trupe de valoare, dar si multe ciuperci, ca dupa ploaie. Recunosc ca m-am cam plictisit de ele, caci putine au venit cu structuri sau concepte complet noi, originale. A aparut in urma cu cativa ani un curent nou in Black Metal, poate plecat din Cascadian Black Metal-ul american, de la WITTR sau FAUNA, apoi DEAFHEAVEN sau KRALLICE, pana in Europa, la ALTAR OF PLAGUES. Asemenea gen de trupe mi-au transmis acel ceva care mi-a captat interesul si, de aici, sustinerea mea. Suntem in 2015, ALTAR OF PLAGUES isi imprastie al lor cantec de lebada prin concerte de club de despartire si nimic nou pe frontul de vest, in sens calitativ.

In acest decor deloc motivant, rasare remarcabil DER WEG EINER FREIHERT, cu al 3-lea album din cariera, dar o adevarata bomba! Nu stiu cat de Fast sau Epic este, fiecare cu propria parere, insa la ce energie degaja cele 6 piese, pfffff!Habar n-am cat sunt de obiectiv, dar chiar n-are importanta. Cei 4 nemti s-au depasit pe ei si imi vine greu sa cred ca cineva avizat in d-alea muzicilor extreme nu va fi coplesit de “Stellar”. Fiul meu isi ia maine buletinul dar nu asculta faze de astea, caci e intre alte lumi. Dar las’ ca si-l ia tat-su din nou, ca odata a fost JUDAS PRIEST si acum e DER WEG EINER FREIHERT! Scriam zilele trecute ca putine trupe actuale ma mai reprezinta, cele vechi tinand de nostalgie si de descoperiri in timp iar cele noi venind parca de pe alte meleaguri, pentru altfel de public. Este ca si cu djent, EBM sau cu orice e in coada cu acel core.

Tinerii astia chiar vin cu o furie stilistica fantastica, inchegata magistral pe acorduri ultra rapide, dar inca melodice. Nu discutam aici de scoala Gothenburg sau mai stiu eu ce Death Metal prelucrat in forme molipsitoare pentru ca este cu totul altceva. Piesele de pe “Stellar” se divid in milioane de particule diferite, de la Fast si pana la Psychedelic sau Melancholic, cu atingeri cosmice, totul intr-o structura Black Metal construita foarte inteligent. Vocea uneori mi se pare cam prea liniara, insa nu le poti avea pe toate, nu? Exista si cateva interludii lente, cu atingeri Post-Rock/Metal, care ne arata ca soundul este unul modern, nu doar agresiv. Am primit albumul cand eram cu ai mei colegi de serviciu intr-un restaurant. Cum eu sunt singurul cu astfel de muzici, unul dintre ei m-a intrebat direct: asta e drujba sau traforaj? Si i-am spus ca e traforaj la curent trifazic. Deci “Stellar” este mostra perfecta de Black Metal agresiv, cam ce baga baietii de la ENDSTILLE pe alocuri… sau chiar IMPERIUM DEKADENZ. Asta e la o ascultare superficiala. Pe masura ce reasculti piesele, descoperi alte si alte influente stilistice, inclusiv o lumina difuza, dark, care iti transmite un sentiment pozitiv, optimist, nu stiu daca neaparat o speranta, dar cu siguranta un mesaj nou, fresh, impaciuitor, care priveste trecutul ca pe un fapt in sine, cu respect, dar prezentul domina totul. “Letzte Sonne” este exemplul elocvent, piesa de cca 13 minute avand si o amprenta transcendentala unica. Eu nu stiu cum pot doar 4 persoane sa rupa in halul asta instrumentele, dar stiu ca de abia astept sa-i vad live. Cam acelasi sentiment l-am avut inainte de KRUNA 1 si am fost coplesit de intensitatea live ALTAR OF PLAGUES. Se pare ca a sosit timpul sa mutam reflectoarele pe DER WEG EINER FREIHERT. Albumul “Stellar” are incluse si 2 piese ca bonus, deci vorbim, in total de 8 secvente in cca 60 min. O mica bijuterie extrema underground, un traforaj de mare arta minimalista!