Ordo Rosarius Equilibrio "ONANI (Practice Makes Perfect)"

 •  Adaugat in: Recenzii KogaiononRating: 1.00/1
Ordo Rosarius Equilibrio "ONANI (Practice Makes Perfect)"

Glory To Thee, My Beloved Masturbator” a fost prima piesa ascultata de pe o compilatie acum ceva vreme… Ce descopar? Un sound complet schimbat, bazat pe o chitara acustica superba, o suma de sample-uri plina de noi elemente, efecte, perceptii…
Vocea lui Rose Marie te invaluie intr-un univers erotic fantastic, ritmul bateriei te impinge virtual spre mirajul bordelurilor de altadata, keyboard-ul foarte bombastic fiind piesa de rezistenta, imitand continuu o posibila trompeta ce rezoneaza inspirat la refren, acolo unde apare si vocea lui Tomas, calma, senzuala si mai degraba soptita decat recitativa sau cantata. Nu e NeoFolk, nu e Dark, nu e Classical, nici Ambient… e doar ORDO, dar reincarcat, mult mai aerisit ca sound, mai calm, mai Lounge, daca vreti. Urmatoarea piesa cu care am intrat in contact a fost in seara concertului, acolo unde “Can You Hear the Devils Laughing (Or is it just Me)” mi-a conturat un ORDO intunecat, apocaliptic, ce da mana usor cu un diavol erotic in plina executie… clopote de biserica, ciori, gemete/mugete sinistre, ritmuri de tobe apasatoare, lente, voci linistite dar deloc vesele, mai degraba grave… si iar clopote, mugete, ciori… cred ca e cea mai Dark piesa ORDO din ultimii 5-6 ani. Si a urmat o a doua piesa noua in concert, spre final, “I WILL Be There; Even after the Flowers are Gone”…”, care m-a lasat fara cuvinte… este cea mai romantica piesa din intreaga istorie ORDO, unde un sunet de acordeon rupe orice forma de respiratie iar chitara acustica incearca sa faca fata unui keyboard incandescent dar foarte melodic!
Aceasta piesa ar putea fi considerata o adevarata balada si cred ca va uimi si bucura continuu audienta pe scena. “Confessions Of A SinFlower” pare a fi o secventa ce transmite un mesaj introvertit, bazat pe percutii dinamice si incantatii specifice ale celor doua voci, pe fundal keyboard-ul marcand un univers inaccesibil, nota Electro-Industrial fiind ceva mai prezenta, dar care nu m-a incantat prea tare. “(Remember) What you saw is what you reap” este o alta piesa unde prezenta acordeonului da o savoare speciala soundului, de data aceasta pe un fundal foarte lent, cu voci recitative, usor monotona daca atentia nu este pe versuri. “The Love And Defiance Of Being Alive” ne arata o alta abordare, mult mai Pop Rock, dar cu un contur destul de sobru, usor intunecat, unde vocile imi amintesc de unele piese Leonard Cohen mixate cu Nick Cave… dar ce versuri minunate! “Let me show you, all the Secrets of the Torture Garden” este o compozitie cu un ritm atipic, mai degraba unul static, fara muzicalitate, ci doar cele doua voci care incearca sa scoata in evdienta conceptul erotic prin diverse sunete ale lui Rose Marie mixate cu cateva coruri procesate de voci masculine. “Too Late for Innocence, Too Late for the Regret (Four hands please better than Two)” este o piesa cu un sound prea comercial, mai mult decat Pop, spre Disco, unde doar vocea lui Tomas se aude excelent, modul de a aborda aceasta piesa fiind parca altul, timbrul acesteia mulandu-se mult mai blajin pe structura portativului. “Forgive me, I am not Satan, I am Mary just Like You…” pare a fi o alta secventa fara melodie, fara viata, mai degraba cu iz de resemnare, de izolare de tot, unde accentul se pune pe textele recitate de Tomas, un pian monoton si grav, ceva efecte de keyboard si voci feminine sintetice ce fac trimiteri spre opera… “CUM, and let me lead you far astray” este o piesa complet diferita, unde keyboardul este mai mult decat atmosferic, chitara comunica cu cele doua voci intr-un mod abrupt iar sunetul unei trompete pe fundal da o dimensiune astrala unei piese cu un set de texte remarcabil! “Amore Rosse, Amore Marrone, Amore Nero…” este o alegere total experimentala, cu versuri in italiana, cu o nota dramatica dezvoltata de baterie si keyboards si cam nimic… probabil ca are vreun mesaj de transmis dar eu unul nu l-am prins… o voce interesanta totusi, in persoana lui Marco Deplano.

A trecut ceva vreme pana la acest nou capitol ORDO... si a meritat asteptarea… in ciuda celor patru luni de precipitare de la data promisa initial… Este cel mai complet si complex album ORDO de pana acum, cu un sunet schimbat total si cu idei noi, pline de insertii stilistice si de efect. Sunt nespus de curios cum va suna urmatorul, pe care-l va lansa in septembrie, mai ales ca Tomas m-a asigurat ca va fi mult mai melodic si mai atmosferic… Vreti sa intelegeti ORDO? Atunci ascultati The Gospel Of Tomas si nu uitati de Sfanta Trinitate al acestui concept: muzica, text, vizual… pentru ca el va fi acolo… “I will be there”…