ATARAXIA - cronica de concert
Septembrie 2008
Sa fi fost doar un vis misterios?
A trecut si 20 septembrie… O seara Ritual Mediteraneana in adevaratul sens al cuvantului! Poate plictisitoare si lipsita de dinamism pentru unii, poate atragatoare si chiar fulminanta pentru cei ce stiau la ce sa se astepte.
ATARAXIA a sustinut un spectacol cum numai ea poate sa o faca, intr-o varianta exceptionala, cu o daruire incredibila! Piesele interpretate s-au bucurat de o acustica corecta pentru o sala de teatru, conceptul Visual a fost si el mulat dupa doleantele trupei, astfel ca abundenta de elemente de decor de pe scena a reusit sa schiteze o atmosfera rezonanta cu vocea Francescai si conceptul abordat de trupeti.
Faptul ca cei patru, la Brasov, au prezentat atat piese mai vechi cat si unele cantate in premiera dovedeste ca trupa s-a pregatit enorm pentru a transforma un concert tipic intr-o inedita Seara Speciala. Impunatoarea voce feminina a survolat totul, chitara magistrala a lui Vittorio a creat o aura mediteraneana unica, keyboard-ul lui Giovanni a daruit foarte balansat sunetului acea atmosfera bombastica iar percutia lui Riccardo, mai timida si mai putin prezenta (din pacate) a schimbat si a dinamizat de fiecare data un ritm ce s-a incapatanat sa ramana foarte lent, dar misterios si plin de arome pagane.
Francesca, cu o garderoba pe cat de variata pe atat de captivanta ochiului, a imbinat elegant atat rolul de vocalista cat si pe cel teatral, rezumandu-se insa la simple miscari simbolistice care definesc, din punctul trupei de vedere, conceptul Ritual Mediteranean.
Cei peste 300 de spectatori au aplaudat interpretarea italienilor, bis-ul asteptat aducand alte doua piese ce nu au fost mentionate/tiparite in programul pe care fiecare participant l-a primit la intrarea in sala de teatru.
Nu avea cum sa nu fascineze piesa „Aperlae”, mai ales ca in varianta scenica aceasta degaja o cu totul si cu totul alta energie decat pe CD. De fapt, aceasta este ATARAXIA: o muzica ce trebuie ascultata mai intai in varianta de studio si apoi savurata si chiar asimilata complet pe scena.
Tinand cont ca numarul de CD-uri cu care a venit trupa s-a vandut in totalitate (in ciuda unei cereri mult mai mari), o parte din ele imediat dupa terminarea spectacolului, inclin sa cred ca nu numai mie mi-a placut aceasta seara…. o seara misterioasa, pagana, ritualica, mediteraniana, visatoare… daca nu si transcedentala, cu siguranta una ataraxica…
Multumesc ATARAXIA… ne vedem in Lost Atlantis!
Septembrie, 2008.
P.S.: Mesaj de la trupa (am fost rugati de catre ATARAXIA sa publicam urmatoarele) :
Ne-am bucura daca ati putea sa multumiti din parta noastra tuturor celor care au lucrat cu atata pasiune la realizarea evenimentului, fetelor care au facut scenografia, tehnicienilor de sunet si lumini, publicului cald si bineinteles DonisArt si Kogaionon.
