RECENZII
Ianuarie-Februarie 2007
MOONSORROW (FIN) - "V: Hvittety" CD'07 (SPIKEFARM)
Mult timp am mai asteptat acest album! Eram tare curios sa vad ce mostra de Epic Folk Viking Metal ne vor mai oferi fratii Sorvalli! Daca ma uit in urma, in istoria recenta a trupei, mai precis la ultimele doua CD-uri, "Kivenkantaja" a fost un album genial iar "Veriskeet", realizat acum doi ani, a fost mult mai slab decat precedentul, asta si pentru ca atinsesera maximul in executie pana atunci. Eram convins ca vom avea parte de o noua varianta de Black Metal, insa nu stiam ce abordare va avea. Acum, va pot spune ca, cele doua piese ce reprezinta intregul album, de aproximativ 30 de minute fiecare, ne pun in valoare un Viking Metal mai putin Epic si bombastic ca pana acum, orientat spre Black Metal, mai degraba experimental, mai complex si mai greu accesibil ca oricare din precedentele. Este un material excelent lucrat, foarte elaborat, cu riffuri de chitari ucigatoare, un keyboard abundent si voci multiple excelente, de la cele normale si razboinice pana la cele agresive, caracteristice Black Metal-ului nordic. Nu as putea spune ca e cel mai bun album MOONSORROW dar este, intr-adevar, cel mai tehnic dintre toate. Doresc sa va spun ca, pe langa multe influente din "Twilight of the Gods"/BATHORY, noul MOONSORROW este, de fapt, un "Heart of the Ages"/IN THE WOODS... in varianta vikinga... Intro-ul superlung al primei piese seamana izbitor de mult, ca structura, cu legendarul album norvegian, asa ca este de ascultat muzica acestor finlandezi adevarati! Ar fi fals sa spunem ca au copiat alte trupe, este insa cert ca intreg background-ul lor se bazeaza pe asemenea concepte.
LONGING FOR DAWN (CAN) - "A Treacherous Ascension" CD'07 (GRAU)
Noul album al celui ce conduce un label de Ambient in Canada pare mai intunecat ca precedentul, insa pastreaza aceeasi linie Funeral Doom Metal apasatoare! Sunt numai patru piese, dar destul de lungi, de deprimante si fara de speranta. Vocea guturala nu incurajeaza cu nimic o atmosfera oricum compromisa a liniei melodice, singurele repere fiind solo-urile prelungi de chitara si o baterie extrem de lenta. Nu pot spune ca secventele noi, patru la numar, ar fi mai bune decat precedentele incluse pe "One Lonely Path", realizat in 2005, intrucat valentele muzicale par a fi aceleasi, orientarea identica iar soundul repetitiv. In orice caz, se simte ca muzica nu are accente puternice din Slow Doom-ul finlandez (THERGOTHON de exemplu), dar aduce cu cate ceva din genialul WINTER sau DISEMBOWELMENT. Cateva zeci de minute placute auditiei, dar care nu impresioneaza deloc.
MAEL MORDHA (IRE) - "Gealtacht Mael Mordha" CD'07 (GRAU)
Despre debutul "Cluain Tarbh" am scris acum cateva luni si imi amintesc ca nu de bine. Acel amestec de Folk cu Doom Metal in varianta irlandeza nu avea nici o linie muzicala cap-coada, amestecul de sonoritati fiind construit parca din bucati lipite, deloc armonizat. Spre deosebire de primul album, "The Madness of Mael Mordha", este un album mult mai bine gandit si lucrat, parca si ceva mai atmosferic. Insa, vocea normala este destul de slaba, incercand sa imite ceva din SOLITUDE AETERNUS in pasajele lente. Pe interludiile rapide doar chitarile par a fi la inaltime, restul fiind neglijabile. Ideea de a extrage din traditiile irlandeze si a transpune in Metal mi se pare excelenta, acest Gaelic Doom Metal fiind totusi placut. Poate nu la fel ca si CRUACHAN, dar nici pe departe nu este. Poate dimensiunea epica este aici mai pronuntata, dand o umbra razboinica unui sound ce-mi aminteste pe alocuri si de MANOWAR. "A Window of Madness" mi se pare cea mai reusita piesa, instrumentatia oferindu-ne o executie de Metal excelenta. Cred ca piesele rapide sunt mai mai reusite decat cele Doom si ar fi bine ca orientarea pe viitor sa fie in aceeasi directie, pentru ca dinamica pare excelenta. Daca s-ar mai lucra ceva la voce, am putea sa ne asteptam la surprize mult mai placute in viitor.
KEEN OF THE CROW (US) - "Hyborea" CD'07 (GRAU)
Americanii acestia au legaturi cu trupa MORGION (un baterist si un bassist) si imi amintesc ca MCD-ul "Premonition" a fost bine primit de presa americana, in special, desi mie mi s-a parut un material modest. Acum avem parte de 11 piese lucrate, destul de lungi, pline de melodie, atmosfera, undeva la limita Doom cu Death Metal! Vocea guturala, caracteristica trupelor de peste ocean intr-o astfel de abordare stilistica, ne arata ca poate fi pe alocuri si normala, amintindu-mi palid de Aaron (MY DYING BRIDE). Chiar nu aduc nimic nou, nimic original, nimic inovativ cei cinci americani! Doar un Doom Death Metal elaborat, foarte ingrijit si diversificat, putand fi comparat cu primele albume NOVEMBERS DOOM. Cu tot respectul pentru fanii acestui stil, dar "Hyborea" ne intoarce in timp, in vremea cand MY DYING BRIDE sau PARADISE LOST dominau scena Metal underground! Ma asteptam totusi la un pas inainte!
ENSIFERUM (FIN) - "Victory Songs" CD'07 (SPIKEFARM)
Inca un album asteptat de intreaga suflare, inca un material de toata lauda pentru cei fascinati de Epic Folk Viking Metal! Sau mai degraba Battle Metal! Dupa doua albume foarte bine executate in peste opt ani de activitate, trupa lui Markus Toivonen a suferit schimbari majore de componenta si chiar s-a crezut ca trupa se va desfiinta. Ei bine, dupa un DVD aniversar (zece ani de istorie), noua formula ENSIFERUM scoate un MCD si acum apare un nou material, al naibii de bine gandit si interpretat! Heavy, Folk, Melodic, Atmospheric sau Viking Metal, voci guturale, plus altele corale, superrazboinice, pasaje Speed Metal, chitari explozive, baterie incendiara, atmosfera dementiala creata de un keyboard ce contureaza o linie traditionala maiastra, plus instrumente caracteristice unei trupe mature ce doreste sa mixeze ingenios Metal-ul cu Folk-ul: bag-pipes, kantele, nyckelharpa sau bodhrans. Este, de departe, unul dintre cele mai bune albume ale genului din intreaga istorie si, desi latura Epica este deseori umbrita de cea Heavy Metal, intregul album poate fi considerat totusi unul extrem, intrucat vocea agresiva a lui Petri Lindroos este de neoprit pe parcursul celor noua piese. Asadar, la limita stilistica a unor trupe ca SONATA ARCTICA, FINNTROLL sau TURISAS, ENSIFERUM este, cu siguranta, headliner-ul acestui stil muzical bombastic: Battle Metal! Si, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca denumirea albumului este cea mai relevanta pentru un album de o frumusete aparte. I-as fi dat nota maxima daca si componenta Dark ar fi fost mai bine pusa in valoare...
PUISSANCE (SWE) - "Grace Of God " CD'07 (EQUILIBRIUM)
Putine albume m-au dat pe spate in ultima vreme! Acest CD este unul de o inspiratie incredibila si de un farmec aparte, combinatia de Industrial cu Gothic fiind una deloc inedita dar, merita toata atentia. Chiar daca in sound-ul celor doi se intrezaresc deseori elemente Martial-Pop sau Neo-Classical, fata de celelalte albume ale lui Soderlund si Moller, aceste opt compozitii pun accent pe voci, pe linia melodica si pe atmosfera. Mi se pare ca suna cam straniu sa spun ca Martial Industrial poate suna deopotriva bombastic si melancolic dar chiar asa este! Vocile sunt calme si pline de expresivitate, efectele corale isi au si ele partea lor de frumusete, intregul album oscileaza intre un DER BLUTHARSCH sau IN SLAUGHTER NATIVES, dar ceva mai militaros in tonalitate, insa si cu trimiteri spre DERNIERE VOLONTE sau mai proaspatul ROME. Pacat ca acest duet nu a avut parte de o oferta mai serioasa de la CMI, ei plimbandu-se in cei peste zece ani de activitate pe la Fluttering Dragon sau Regain, ajungand acum tocmai pe taram portughez. De mentionat ca precedentele albume "Let Us Lead" si "Back in Control" au fost reeditate tot acum, dar intr-o varianta mult mai eleganta la Equilibrium. Un album extraordinar, poate nu atat de impunator si dinamic, dar de o armonie si de o atmosfera inegalabila. Asadar, dupa un album de colectie Black Metal realizat acum zece ani sub numele PARNASSUS, Fredrik Soderlund a scos acum o noua capodopera, de data aceasta in varianta Gothic Industrial.
KHVARENA (FRA/ITA) - "The Spirit Rises Of God " CD'07 (PROJEKT)
Recunosc ca orice sonoritate ce aduce cu DEAD CAN DANCE imi trezeste atentia mai mult ca orice altceva. Chiar daca vorbim aici de un album de debut, trupetii sunt profesionisti adevarati, pe unii dintre ei cunoscundu-i de ani buni. Asadar, Jeanne si Fabrice Lefebvre (RAJNA) s-au decis sa scoata un alt proiect Ethno si au apelat de data aceasta la Francesco Banchini, talentatul italian cunoscut din multe colaborari, de exemplu GOR sau ATARAXIA. Nici nu va pot povesti cat de maiestuos si mistic este sa asculti in acelasi timp instrumente ca: clarinet, saz, zurna, bendir, riq, derbouka, santoor, medieval flute, tampura, udu, crotal, bouzouki! Si pe langa acestea, doua voci dementiale, ce recita versuri ale unui poet Persan, Firdausi, de prin secolul X! Contrastul celor doua voci excelente incearca sa faca trimiteri spre Lisa & Brendan si, mult mai festiv si ritualistic decat legendarii DCD, realizeaza o atmosfera de poveste. Este o calatorie in Middle East, in originile indepartate poate chiar si ale noastre, ce nu are nici o legatura cu prezentul! Daca vreti, tot timpul am spus ca RAJNA sufera din cauza faptului ca nu pune accentul si pe o voce masculina. Ei bine, aceasta alegere de colaborare cu Francesco mi se pare inspirat aleasa si presimt un mare viitor sub acest banner! Nu putem vorbi aici decat de adevarati muzicieni, profesionisti, pasionati, talentati si plini de inspiratie! Nu neglijati KHVARENA, daca va atrage Ethno Heavenly voices! Digipack-ul are si el frumusetea lui, deci o reala piesa de colectie!
SAMMATH (HOL) - "Dodengang " CD'06 (FOLTER)
Black Metal din nou, de data aceasta intr-o forma ceva mai profi facut. Jan Kruitwagen este cel ce conduce acest grup din 1994 si se afla acum la al treilea material, de altfel primul ascultat de mine. Dupa o prima auditie as putea spune ca e vorba de un Furios Black Metal dar, pe masura ce il reascult, descopar si o linie melodica construita elegant, chit ca e conturata pe o viteza excesiva a chitarilor. Nu-mi dau seama de ce, dar bass-ul nu se aude, chitarile si bateria fiind piesele de baza ale acestui sound, in schimb, vocea demonica nu m-a incantat deloc... asta si poate datorita faptului ca este comuna, liniara si fara contraste, inflexiuni sau schimburi de tonalitati. Exista influente din Black Metal-ul nordic, GEHENNA, NAGLFAR sau DISSECTION fiind trupe asemanatoare ca stil. Virtuozitatea e ok, abordarea e corecta, putem spune ca SAMMATH este una dintre cele mai de calitate trupe olandeze, mai ales ca acum la baterie exista si un cel de-al doilea membru, ce mie mi s-a parut a fi un drummachine. Asadar, un Grim Raw Black Metal de calitate, insa fara originalitate. Cu un mixaj mai bun, o voce mai inspirata si, un accent mai mare pe schimburi dese de ritm, SAMMATH poate sa devina o trupa de urmarit si in viitor. Stau si ma intreb: Koos Bos, bateristul trupei, a cantat pe vremuri in CARCASS? Al naibii de ucigator bate in tobele alea!
BATTLELORE (FIN) - "Evernight " CD'07 (NAPALM)
Dupa trei albume despre care nu am scris foarte incurajator, finlandezii vin cu o schimbare stilistica majora, chiar daca abordarea conceptuala a ramas aceeasi. Astfel ca noul look, adica Epic Fantasy Metal este, de fapt, un Gothic Metal bombastic, cu voce masculina guturala puternica (imi aminteste de ENCHANTMENT), executata acum de un nou membru, cel care canta si in EVEMASTER si voci feminine amatoare, placute, dar cam atat. Este evident faptul ca suna mai bine asa BATTLELORE decat in forma veche, unde vocea normala masculina era prea comuna si nu reprezenta o valoare adaugata sound-ului. Cred ca noul BATTLELORE este mult mai Dark, mai atmosferic si mai ritmat, nu neaparat mai melodic, dar care place mai mult urechilor mele, mai ales ca a preferat sa renunte la orientarea spre acele trupe finlandeze ce, ahtiate de Tolkien, si-au regasit identitatea nationala si mixeaza Metal-ul cu Epic-ul sau Folk-ul, totul intr-o varianta Heavy sau Power Metal. Desi ca orientare BATTLELORE se intoarce la Gothicul anilor 90, albumul de fata poate fi incercat fara ezitare, macar pentru o singura ascultare. Nimic nou, nimic interesant, doar un nou album Atmospheric Gothic Metal!
GALAR (NOR) - "Skogskvad " CD'06 (HEAVY HORSES)
Se pare ca WINDIR a fost o trupa reper pentru mai noile grupari de Viking Black Metal norvegiene. Inca de la inceput m-a socat coperta albumului, aceasta scotand in evidenta natura si nu neaparat peisaje glaciale, dar tot cu brazi in prim plan. Muzica celor doi suna mai mult decat bine, avem atat voci scremute (care suna cam stangaci) cat si voci normale, chiar razboinice, ce au rezonanta maxima pe pasajele acustice, mai lente si foarte atmosferice. In rest Black Metal in stil nordic, destul de rapid, de cursiv, ce suna foarte bine pentru un debut, atat ca structura, cat si ca interpretare sau mixaj. Avem si pian si keyboard dar, surprinzator pentru mine, sunt folosite totusi destul de limitat, daca este sa comparam cu sound-ul altor trupe de acelasi gen. Daca este sa trag o concluzie, pot spune ca atat chitarile cat si bateria suna foarte bine, aranjamentele vocale sunt foarte bine gandite dar modest interpretate, iar acea mult cautata originalitate nu este de neglijat, chiar daca la baza ar putea sta trupe ca MANEGARM sau WINDIR. Oricum, un album inteligent de Viking Metal.
TRAIL OF TEARS (NOR) - "Existentia " CD'07 (NAPALM)
E clar ca Ronny Thorsen s-a prostit! Dupa un debut remarcabil in 1998, "Disclosure In Red", trupa nu a mai fost in stare sa mai scoata vreun album la aceleasi standarde, in ciuda celor trei albume realizate la Napalm. Au fost multe plecari, cea a Helenei Iren fiind cea mai importanta. Cooptarea lui Kjetil (GREEN CARNATION) a adus ceva nervozitate in exprimarea vocilor si cam atat. In fine, de la un Doom Death Metal cu iz Gothic, trupa a ajuns ca in 2007 sa ne prezinte un al cincilea album ce se declara a fi Dark Gothic Metal. Dupa mine, este o combinatie stupida de Dark, Atmospheric, Gothic si Power Metal, ca instrumentatie, iar ca voci un amestec ciudat de Gothic, Dark si Progressive. Cat de lalaita poate sa sune acea voce masculina! Chiar nu am inteles de ce aceasta multitudine de voci: feminina, masculina normala+guturala+lalaiala progresiva! Vocea Emmanuellei Zoldan este la inaltime, are diverse inflexiuni remarcabile, ceea ce da o aura placuta sound-ului dominat si de un keyboard abundent! Dar in rest, dezamagire pe linie! Pare cel mai scremut album dintre toate, in care au amestecat mai tot ce le-au trecut prin cap, dar, in final, a rezultat un material derutant, confuzant. Cu toata stima pentru prietenul meu Ronny, pacat de aceste eforturi. Poate ca ii prinde bine socul de acum o luna, cand el s-a trezit singur in trupa ceilalti parasindu-l, s-a pus problema chiar de desfiintare, dar se pare ca, ceea ce nu te omoara te poate face mai puternic. Sa vedem de ce va fi in stare Ronny in viitor pentru ca debutul sau si partea vocala pe care a facut-o pe al treilea TRISTANIA nu au cum sa nu ramana in istorie ca lucruri de cea mai inalta clasa!
THE STONE (SER) - "Magla " CD'06 (FOLTER)
Este evident ca acest grup este cel mai bun din intreaga Serbie, in ceea ce priveste Black Metal-ul. Daca nu ma insel acesta este cel de-al patrulea album. Ei au activat sub numele de STONE TO FLESH, iar debutul "Some Wounds Bleed Forever" a fost cel mai cunoscut din intreaga lor activitate. Dezamagirea mea este ca, dupa trei albume de Black Metal adevarat, sarbii (sau macedoni?!!) nu vin cu absolut nimic nou decat cu aceleasi riffuri bine executate, voce grim, pe alocuri ceva melodicitate si o baterie ce suna bine dar nu impresioneaza. De fapt aceasta este impresia mea despre un album ce, din punct de vedere tehnic, nu ai ce sa-i reprosezi, dar, dupa mai mult de doua ascultari consecutive, devine plictisitor. Pacat, ma asteptam de la ei la o diversificare a sonoritatilor, la elemente noi, poate chiar avantgardiste. N-a fost acum, poate data viitoare.
FOREST OF SILENCE (HUN) - "Philosophy Of Winter " CD'06 (CANDLELIGHT)
Iata ca dupa zece ani de activitate a acestui proiect, Winter a reusit sa debuteze, si inca la ce label! Din cele trei demo-uri realizate pana acum, "Eternal Winter", scos in 2001, a fost cel mai mediatizat, probabil acesta fiind puntea de legatura cu Candlelight. Pentru cine inca nu stie, Winter a fost keyboard-istul trupei SEAR BLISS, iar pe acest proiect solo i-a avut invitati pe doi membri (Andras si Zoltan) din celebrul grup Black Metal maghiar, care si el a semnat cu label-ul britanic. Tot Winter mai apare si in alte proiecte muzicale, cum ar fi: INFERNAL, ARUD, NEFARIOUS, SATANIK ART. Ce avem insa aici? Un Atmospheric Dark Black Metal, cu o voce mult asemanatoare cu SEAR BLISS, adica una scremuta, mai degraba Evil, zgomot puternic de chitari, mai mult in varianta Raw, nu foarte rapide si un keyboard plin de valente bombastice. Nu mi s-a parut a fi un sound original si nici remarcabil, asa ca alte cuvinte sunt de prisos. Probabil ca albumul va fi retinut datorita asimilarii numelui proiectului cu SEAR BLISS.
AUTOPSY (US) - "Horrorhammer " CD'07 (TYRANT SYNDICATE)
Dupa sase albume realizate in peste doisprezece ani de activitate, Chris Reifert, Danny Coralles, Clint Bower si Joe Allan realizeaza un nou album, de data aceasta la label-ul lui Nocturno Culto (DARK THRONE). Ce asteptati de la acesti americani decat un Death Gore Metal al naibii de violent, dar si tehnic, in genul AUTOPSY? Nu stiu cati "bolnavi" mai exista in lumea asta, impatimiti ai unor astfel de sonoritati, dar, daca exista, sigur vor devora acest album! Degaja o energie fantastica si e destructiv de-a dreptul!
SVARROGH (BUL) - "Kukeri " CD'06 (HEAVY HORSES)
Acum da, avem parte de un proiect 100% original! Dar nu stiu daca este si suficient. Dimo Dimov este un muzician foarte talentat, cunoscut din proiecte ca HATRED DIVINE sau VISZERAL. Abordarea stilistica este una ciudata, un amestec de harsh Black Metal si ritual Neofolk, cu trimiteri clare spre muzica traditionala bulgareasca. Instrumentele sunt si ele traditionale, pasajele Folk sunt superbe dar, brusc, ele sunt taiate de secvente superagresive, unde vocea normala se schimba instantaneu intr-una violenta si alternanta continua pe durata tuturor celor unsprezece piese. Mi se pare cam copy-paste aceste treceri, dar se pare ca asa a vrut Dimo. Am inteles ca acesta este cel de-al treilea album, din pacate pentru mine este primul pe care-l ascult si de aceea nu-l pot compara cu precedentele. Atat timp cat este un proiect solo va dati seama ca Dimo canta la toate instrumentele, ceea ce se si simte in final, sound-ul diversificat si complex conturand pe alocuri o dimensiune sintetica, poate artificiala. Interesant sound, dar ceva totusi lipseste. Descopar si pasaje in care vocea este una razboinica, cu tonalitate joasa dar imperativa, exact ca in cele executate de catre Castor/GOD. Macar din curiozitate ar trebui ascultat acest proiect de peste Dunare!
