RECENZII
Noiembrie 2005
ARCTURUS (NOR)- "Sideshow Symphonies" CD'05
(9 tracks, 50. 36 min)(SEASON OF MIST)
Am ascultat albumul acesta de cel putin 50 de ori si inca sunt confuzat! De ce? Pentru ca, in comparatie cu tot ceea ce a aparut anul acesta, este, de departe, o bijuterie avantgardista de exceptie! Daca este sa compar cu primele 2 albume ARCTURUS, noul capitol este sub, dar cu mult peste precedentul. Dar nici nu stiu daca are rost sa scriu despre albumul de fata prin comparatie. Inca de la inceput vreau sa subliniez ca ARCTURUS fara vocea lui Garm este ca o stea stralucitoare pe un cer plin cu nori densi. Influentele proiectului Doom Metal LAMENTED GODS se simt poate prea puternic, vocea lalaita a lui Vortex devenind pe alocuri iritanta. Cu siguranta ca mai multe inflexiuni ar fi creat o aura fantastica, caracteristica galacticului proiect muzical norvegian! Din punct de vedere al instrumentelor, keyboard-ul magistral al lui Sverd este din nou piesa unica, de fapt identitatea grupului, pasajele de pe piesa "Shipwrecked Frontier Pionier" fiind dementiale! Este si normal, cand ascult acest keyboard nu am cum sa nu ma gandesc la forma organica a muzicii lui Bach sau chiar Tchakovsky... Chiar si ecourile unei voci feminine (Silje/OCTAVIA SPERATI) dezvolta acum o noua dimensiune, nemaintalnita pana acum la ARCTURUS, dar care nu are cum sa nu paralizeze audienta! Finalul acestei piese este intr-adevar deosebit. Cam intre aceleasi repere se situeaza si "Moonshine Delirium", cu un pian extrem de prezent si bine interpretat... Realizez acum ca de fapt aceste 2 piese sunt si cele mai lungi de pe album, adica ceva mai mult de 7 minute fiecare! Chitarile sunt la inaltime (prima parte a piesei "Reflections" este de departe cea mai Metal de pe intreg albumul), nota Progresiva imbinandu-se cu cea Metal, parca mai avantgardist ca nicicand, bateria lui Hellhammer este plina de treceri complexe, atmosfera cosmica fiind la ea acasa! Elementele Black Metal sunt prezente doar in finalul primei piese, cand vocea normala a lui ICS se transforma in una extrem de agresiva, amintindu-mi de BORKNAGAR sau DIMMU. Din pacate mixajul acestui album a avut de suferit, intregul sound fiind umbrit parca de un zgomot de fond suparator, sau mai bine zis, instrumentele se aud confuz. Dar poate si acest lucru are farmecul si rolul lui, he, he... Una peste alta, daca e sa privim pozitiv albumul, cum ar trebui poate sa o facem continuu, merita auditia! Exista lipsuri, exista puncte slabe, dar ARCTURUS ramane ARCTURUS, cu si fara Garm sau Carl August... Hellhammer, Skoll si Sverd reprezinta punctele forte si mi-as dori tare mult sa-i vad live! Si cand ma gandesc ca era cat pe ce sa-i aduc in Romania... Desi am scris ceva randuri despre album, realizez ca mai am de scris cel putin inca pe atat, dar ar fi bine sa ma opresc aici. De ce? Pentru ca si ARCTURUS probabil mai au ceva de spus... Sa speram ca mai avem si altadata ocazia de a scrie despre.
SILENT LOVE OF DEATH (ESP)- "The Poet's Senses" CD'05
(16 tracks, 63. 15 min)(PALACE OF WORMS)
Va place JOY DIVISION, DEATH IN JUNE, SOL INVICTUS sau LOVE IS COLDER THAN DEATH? Daca da, puteti incerca si acest debut extrem de poetic si dramatic, bazat pe un schelet Melancholic-Romantic-Darkwave-Neofolk spaniol. Cei doi frati Toledo activeaza de ceva ani in aceasta scena, au inceput sub numele de LAMENT si acum vin cu acest debut. Curios este ca albumul a fost inregistrat in 2002, ceea ce ne face sa privim mult mai optimisti la cum ar suna un nou capitol! Deep and dramatic voice, ceva in genul lui Edlund (TIAMAT) sau poate MOONSPELL, military drums, indie touch, postpunk guitars, acoustic guitars, apocalyptic folk, melancholic piano, violin, trumpets, keyboards... totul suna extrem de dark, deloc original dar dezvolta o atmosfera remarcabila! Dezavantajul acestui album este ca este prea lung, sau, mai bine spus, piesele sunt asemanatoare/comune iar, in anumite momente, vocea blufeaza. Versurile sunt inspirate din lucrarile celebrilor Blake, Baudelaire, Poe, Espronceda sau Becquer, ceea ce da o atingere poetica interesanta conceptului muzical. Nu stiu de ce dar descopar si pe acest album ca piesa preferata este si cea mai lunga, "Hymn to Immortality" avand mult mai multe elemente dinamice construite destul de organic, evitand senzatia de repetitie sau de plictiseala. In aceeasi maniera ar fi si prima piesa, "The valey Of Unrest", unde vocea dovedeste ca poate sa urce si sa coboare armonios. Sincer, dupa ce am ascultat aceasta prima secventa, m-am speriat ca albumul ar putea fi o adevarata lovitura! Poate daca ar fi selectat doar 9 sau 10 secvente, impresia finala ar fi fost cu mult mai buna. Oricum ar fi, debutul spaniolilor este de luat in seama iar pentru mine albumul reprezinta oricand un moment de desfatare! Ar trebui mentionat si artwork-ul CD-ului este facut ingenios, in perfecta rezonanta cu muzica celor de SLOD.
www.silentloveofdeath.place.cc
MIRA (US)- "There I Go Daydreamer" CD'05
(12 tracks, 62. 53 min)(PROJEKT)
Recunosc ca acest album l-am ascultat prima data intr-o zi insorita, calda, cand culorile vii isi aveau sensul lor. Probabil ca intr-un asemenea mediu vocea cristalina a Reginei poate atinge apogeul iar ascultatorul sa se lase patruns de acest Moody, hard rock/pop with a bit of arty experimental elements and female vocals. Este prima data cand scriu despre acest cvintet si sunt bucuros ca am avut oportunitatea sa o fac. Muzica lor, foarte digerabila, poate fi ascultata atat ca relaxare, cat si ca rupere dintr-o normalitate stanjenitoare. Desi sunetul lor este unul mai mult decat light, exista si piese care iti raman intiparite de la primele acorduri, "No Other Way" fiind o balada cu o viziune eclectica. Reperele muzicale ar putea fi RADIOHEAD, MOGWAI, RIDE dar, de ce nu, chiar THE CRANBERRIES. Vocea si chitara comunica intr-un mod inteligent, nota Ethereal reamintindu-mi de alta trupa promovata de Sam la propriul label, LYCIA. Asadar, puteti avea parte de o ora de muzica comerciala, comestibila usor chiar si de cei ce nu au ascultat nicicand asemenea acorduri. Dar, pe de alta parte, o muzica ce descopera in interiorul nostru doar lucrurile frumoase, romantice, perfecte. Sa fie doar atat? MA indoiesc ca as putea trai toata viata doar ascultand astfel de ecouri.
ORDO ROSARIUS EQUILIBRIO / SPIRITUAL FRONT (SWE/ITA)-
"Satyrisasis, Somewhere Between Nihilism And Equilibrium"
CD'05 (8 tracks, 35. 04 min)(CMI)
Inca o bomba pe acest an! Colaborarea dintre cele doua proiecte Dark Apocalyptic Neo Suicidal Pop Folk a dus la realizarea acestui split CD extrem de fascinant si, in aceeasi masura, enigmatic. Daca Tomas Petersson este cunoscut scenei prin cele 5-6 realizari de pana acum, italianul Hellvis, cunoscut mai bine din Hauruck, surprinde efectiv prin vocea clara, normala si plina de farmec. Nu are rost sa va dezvalui mai multe pentru ca trebuie sa va procurati acest album! O singura piesa este conceputa impreuna, restul sunt independente una de cealalta trupa, dar pastreaza o comparabila cadenta si atmosfera. "Three is an Orgy and Four is Forever" este o secventa dementiala, ale carei versuri coplesesc de-a dreptul!!! Si, ascultand si reascultand CD-ul, stau si ma intreb: cum poate o astfel de muzica calma, linistita sa aiba ca inspiratie concepte ca fetisul sau orgiile sexuale? Ciudata muzica, de-a dreptul! Dar si al naibii de incantatoare! Intunecate si colorate mai sunt caile... haosului!
www.ordo-rosarius-equilibrio.net
ARCANA (SWE)- "Le Serpent Rouge" CD'05
(9 tracks, 40. 56 min)(DISPLEASED)
Multi cititori imi reprosau ca nu am mai scris nimic despre acest grup in ultima vreme. Ei bine, am acum aceasta oportunitate, sa mentionez despre un nou capitol al lui Peter Bjargo, care, din toate punctele de vedere, este cel mai medieval si transcendental album ARCANA. Cu mult mai multe trimiteri spre DEAD CAND DANCE, efecte, coruri feminine alternand intr-un mod misterios, influente orientale, atmosfera mistica, noul ARCANA te arunca intr-un univers atemporal, incolor si fara repere tangibile. Dar haideti sa va enumar cateva din instrumentele folosite, pe langa programming and samples-urileuzuale: armenian duduk, dulcimer Egyptian fingercymbals, ceremonial cymbals, timpani, handdrum, drum, bass, bells, tamburine, shakers ad cabasa... Asadar, medieval soundscapes la cel mai inalt nivel! Si booklet-ul este unul deosebit, Agnieszka Szabo conturand perfect o imagistica ce reflecta Una dintre cele mai bune realizari din acest an si, daca stau sa ma gandesc bine, chiar imi este greu sa fac o ierarhizare a albumelor celor 4 sudezi, dar, ca forta, inspiratie si orientare, acest ultim capitol se detaseaza de restul, chiar daca cursivitatea ar fi elementul ce lipseste din sunetul actual. Dar cine a spus ca ar fi trebuit sa existe? Deosebit, intr-adevar!
V.A.-"Metal Message Vol II" CD'05
(14 tracks, 74. 29 min)(METAL MESSAGE)
Nu am fost niciodata incantat in a asculta compilatii, deoarece nu-mi creeaza nici o stare confortabila sa ma trezesc ca, dintr-o suma de trupe, unele sa-mi placa iar altele sa le sar. Este ca un ghiveci muzical! Am in maini o compilatie creata de Markus Eck, un bun prieten de-al meu, cunoscut in lumea Metal pentru colaborarea lui cu diverse reviste de specialitate. Dar mai multe detalii despre el le puteti gasi pe site. In cazul acestei compilatii, prima pe care o ascult dar a doua aparuta pe piata la interval de doar cateva luni, descopar o coperta extrem de placuta, facuta de Necrolord/Kristian Wahlin si 14 trupe Metal, majoritatea care au deja semnate contracte, cu stiluri relativ diferite: Agressive Black Metal, Viking, Epic/Folk, Pegan sau Melodic Death Metal. Este ca un ghid pentru cei ce nu au apucat sa asculte trupe ca: TYRANT, BLACK MESSIAH, NEBELHORN, UNLIGHT, KNOWHERE, WOLFCHANT, WEIR FATE, SUFFERING SOULS, ODROERIR sau HORN. Dezavantajul consta in faptul ca majoritatea trupelor provin din Germania dar, atat timp cat CD-ul a aparut in doar 500 de exemplare, ma gandesc ca targetul a fost ca ele sa se vanda preponderent acolo. Nimic deosebit, daca e sa privim din alt punct de vedere, decat o noua compilatie Metal, ale carei booklet contine fotografiile tuturor trupelor plus cateva repere tehnice. Nu va ascund ca TYRANT, de departe, are sound-ul cel mai profi si ar mai fi vreo 3-4 trupe cu un sound peste medie, in rest trupe modeste, cu un mixaj deloc incurajator, adica underground 100%.
A DARK CABARET (US)- "A Dark Cabaret" CD'05
(11 tracks, 44. 55 min)(PROJEKT)
Ce combinatie... 11 piese, ce insumeaza 44 min si 55 de sec... 11+44, da, chiar ca m-am dus cu capul. Pai dar ce sa mai zic dupa ce am ascultat un alt proiect ciudat al lui Sam Rosenthal, ce nu are nici o legatura cu ceea ce ne-a invatat la BLACK TAPE... Este vorba de un sound Rock, Punk si Death Rock (daca ar fi sa fiu indulgent in a facecateva trimiteri spre soundul de astazi), ce promoveaza muzica anilor 20 (putem spune perioada interbelica) din barurile americane, unde, trupe necunoscute noua faceau furori cu muzica de cabaret. Aflu ca pe atunci ar fi existat REVUE NOIR, THE DRESDEN DOLLS sau JILL TRACY iar cei de astazi prelucreaza piese din acea vreme intr-o maniera originala, dar care nu au cum sa nu te trimita spre acele imagini vazute in filmele cu nemti, americani, englezi, cand prohibitia era la putere, cu multa decadenta cica! Pian de salon, viori, ritmuri saltimbance, voci feminine senzuale, portjartiere multiple, decolteuri impresionante, machiaj strident, ciorapi de dama in modele cat mai stridente si diferite... De parca astazi ar fi altfel! Doar ca azi ipocrizia a devenit un criteriu valoric important pentru majoritatea celor ce traiesc in "normalitate". Coperta si intreg booklet-ul coincid perfect cu atmosfera cabaretului de demult, de pe vremea cand fascisitii sau nazistii ar fi impletit idealurile ariene cu mult vin, femei frumoase si sex. Cel putin asa citesc in pliantul CD-ului. O muzica anacronica pentru trendul de astazi care ar putea sa trezeasca viata printre bunicii nostri... care or mai fi.
ANDY WINTER (NOR)- "Shades Of Light Through Black and White" CD'05
(1 tracks, 16. 24 min)(THE END)
Stau si ma intreb de ce Andy a inregistrat acest sfert de ora de classical piano music? Poate ca ceilalti colegi din trupa WINDS sau AGE OF SILENCE sunt prinsi si cu alte proiecte muzicale? Probabil. Ideea este ca acest proiect solo nu m-a miscat cu nimic, decat doar daca e sa privesc aptitudinile de bun pianist ale acestui muzician. Ar fi chiar stupid sa-mi dau cu presupusul sin in muzica clasica! Nu faceti nici o asociere intre acest proiect solo si ceea ce stiti voi despre Andy Winter in varianta Metal! Daca o veti face, s-ar puta sa fiti dezamagiti sau chiar plictisiti! Eu mi-am dorit mult sa ascult acest MCDsi, dupa ce am facut-o de 2 ori consecutiv, nu stiu daca o voi mai face prea repede? De ce? Pentru ca aceasta noua latura clasica pe care a dorit Andy sa si-o manifeste prin acest proiect acustic nu m-a impresionat. Dar sa privim si partea buna: este placut sa asculti o juma de ora de muzica clasica printre atatea zgomote Metal/Ambient, mai ales cand stii ca cel care canta la pian este, totusi, unul tot din lumea ta! Gata, mam cultivat, e timpul sa trec la drujbele mele.
FALKENBACH (GER)- "Heralding-The Fireblade" CD'05
(8 tracks, 41. 56 min)(NAPALM)
Bine ati venit in lumea lui EDDA si alui VV! Nu este vorba de un nou album conceptual, ci mai degraba de o suma de piese, unele ce ar fi trebuit sa reprezinte debutul de acum multi ani. Din pacate pt FALKENBACH, acest debut n-a mai aparut iar cateva din acele piese au fost incluse pe albumele oficiale. Acum am descoperit o piesa ce nu o cunosteam, "Of Forests Unknown" si care, fata de restul pieselor, este complet diferita, foarte agresiva, intr-un Black Metal deloc Epic. Senzatia mea ca aceasta piesa plus inca 1-2 au fost puse fortat pe album, aplicand metoda copy-past. Daca e sa ne gandim ca FALKENBACH exista de peste 15 ani si ca VV a fost foarte zgarcit in albume, nu putem sa nu ne bucuram de inca o aparitie! Insa, daca ne gandim ca albumul este ceva mai mult sa mai putin de jumatate nou, nu avem cum sa fim la fel de indulgenti cu adevarul crud. Mie imi da senzatia ca acest CD a fost "confectionat" pt bani! Sunt un sustinator al acestui proiect islandez dar de data aceasta mi se pare o inginerie financiara nedemna pt un nume underground respectat, adica FALKENBACH !
STORMFAGEL (SWE)- "Den Nalkande Stormen" CD'05
(10 tracks, 42. 22 min)(COLD MEAT)
O mare surpriza pentru mine acest album si chiar cred ca este una dintre cele mai inspirate aparitii ale acestui an in materie de NeoFolk! De fapt, avem mai mult de jumatate de piese conduse de o voce feminina sinistra, ce canta in maghiara, o abordare a muzicii inedita, cel putin pentru mine! Avem mult Neoclassical, Folk, martial, cu efecte si atmosfera bombastica, voci in background diferite, efecte Ambient, dar si Industrial, elemente din vechiul BLOOD AXIS, cu influente si din DERNIERE VOLONTE sau THE MOON LAY HIDDEN BENEATH A CLOUD. Coperta albumului este si ea de-a dreptul inaltatoare, mai ales ca CD-ul este in format digipack!!! Nu stiu care ar fi termenul potrivit pentru un asemenea sound; poate incantator? Mai aflu din prezentarea trupei ca acest duet este format dintr-un lumberjack si a Transylvanian songbird... Am schimbat deja cateva mesaje cu mentorul acestui proiect, Andreas Neidhardt si va recomand sa o faceti si voi, pentru ca este un tip al naibii de ciudat si misterios!
KAYNO YESNO SLONCE (BUL)- "Chakrak" CD'05
(5 tracks)(CORVUS)
Nu-mi vine sa cred ca am ascultat un proiect muzical din Bulgaria si m-am regasit complet in atmosfera rustica si traditionalista a ruralului Carpatic! Desi numele este extrem de incalcit, mi se pare mult mai potrivita alegerea in limba bulgara, decat like a bright shining sun... care ar fi sunat simplu si depersonalizat. Nu stiu daca putem vorbi de Dark Ambient, desi cam acesta ar fi cel mai apropiat reper pentru muzica lui Veselin Mitov... Avem bagpipes, percutii multiple, coruri bisericesti (ortodoxe, desigur), zanganit de talangi ale oilor de pe pasuni, vuiete, natura virtuala, totul pe un schelet ingenios de synth elaborat... este exact o muzica ce vine din inima muntilor! Mai lipsesc imaginile cu ciobani si calugari ce traiesc intr-o alta lume, izolata de ceea ce consumam noi cu atata inconstienta zilnic! Ca este revelatie sau rugaciune, va las pe voi sa decideti! Pe mine m-a lasat fara cuvinte acest album si mi se pare cel mai apropiat de "romanismul" ce ma caracterizeaza, chiar daca muzica provine din sudul granitei Romaniei! Probabil Carpatii astia, dom'le, ne arata calea spre purificarea interioara! Excelent!
VRANI VOLOSA (BUL)- "Where The Heart Burns" CD'05
(4 tracks, 37. 31 min)(CORVUS)
Dupa NEST, OCTOBER FALLS si genialul KAYNO YESNO SLONCE, elegantul label bulgar a decis sa promoveze si altceva, de data aceasta ceva in varianta mult mai zgomotoasa, adica Pagan Black Metal. Recunosc ca a fost un soc auditia acestui album, deoarece ma asteptam ca tot ceva linistit sa ma invaluie odata cu play-ul recorder-ului. Dar n-a fost sa fie asa! Dupa prima auditie i-am si spus lui Emi ca nu am gasit elemente deosebite in aceasta muzica si ca multumitor pare sa fie cuvantul potrivit. Am avut totusi rabdarea de a reasculta cele 4 secvente si, intr-adevar, am descoperit un Pagan Metal bombastic, ce-mi aminteste de vechiul BATHORY, cu o voce ce suna mult mai bine in varianta normala decat in cea Black, insa fara aceste inflexiuni soundul ar fi putut deveni monoton. Avem schimbari de ritm, avem Epic, Agressive, Raw and Primitive, Atmospheric and Scandinavian Black Metal, dar si Melodic Metal, plin de efecte secundare originale, acorduri si strigate razboinice, imnuri si acorduri lente, in stilul lui HADES ALMIGHTY. Piesa titlu, care este si cea mai lunga, peste 15 minute, este cea mai lucrata si complexa de pe intregul album, de altfel foarte scurt si parca deloc unul conceptual. Pentru un debut este OK, dar pentru gusturile lui Emi, mi se pare o alegere privita intr-un mod indulgent! Sunt tare curios sa ascult si ON WINGS, urmatoarea trupa aleasa de bulgar!
GRAVELAND (POL)- "Fire Chariot Of Destruction" CD'05
(8 tracks, 60. 50 min)(NO COLOURS)
Chiar ca e neobosit Rob Darken asta! An de an tot scoate cate un album, care mai de care mai agresiv, dar nici unul inregistrat si mixat in conditii deosebite! Mai bine ar scoate un album la 2 ani, dar cu accent pe sunet! Pagan Metal-ul abordat este unul liniar, in stilul GRAVELAND, cu voce Black si riff-uri ucigatoare, keyboard discret insa atmosferic pe fundal si baterie falsa. Nu m-a incantat albumul pentru ca nu am descoperit nimic nou, nimic deosebit, in afara vesnicului Epic Black Metal comun, ce dezvolta teme ariane si de mandrie nationala, ce au tinut multi ani. Insa acum totul devine repetitie si asta ma omoara! Chiar ar trebui ca GRAVELAND sa schimbe ceva si sa conceapa albume cand are si inspiratie. Altfel, totul devine rutina... Este prima cronica mai putin euforica pe care o fac acestui grup din intreaga istorie! Sper sa fie si ultima!
NAIO SSAION (SLO)- "Out Loud" CD'05
(13 tracks, 43. 50 min)(NAPALM)
Nu e treaba mea sa judec strategia label-urilor insa cand ceva nu-mi place, este libertatea mea sa ma exprim. Cand ma gandesc ce trupe promova acum 5-10 ani Napalm si ce ieftinaciuni lanseaza acum! GRABESMOND, DVKE, SUMMONING, TRISTANIA... si acum NAIO SSAION... Dezamagitor, trist si real! Rock comercial, modern, numai bun de vazut pe MTV la ore de maxima audienta! Ce naiba cauta o asemenea trupa la Napalm? Ce e un sunet modern, cu voce feminina exploziva, aranjamente de vioara dinamice... chiar nu conteaza! Cel putin pentru mine. Apas deja butonul "ignore"!
WEREWOLF (POL)- "The Temple Of Fullmoon" CD'05
(8 tracks, 38. 32 min)(NO COLOURS)
Din nou Black Metal in varianta nordica, dar din clubul polonez, comparabil cu INFERNUM, VELES sau GRAVELAND. Desi mixajul nu pare a fi unul stralucit, sunetul este mult mai clar decat pe ultimul GRAVELAND, nota Epica este bine conturata iar atmosfera albumului este una mult mai dinamica, mai bombastica, desi vocea chinuita si scremuta nu ezita sa intimideze. Chiar daca nu are nici o forma de originalitate sau de virtuozitate, WEREWOLF poate fi mentionata ca o trupa potrivita pentru cei ce inca mai asculta cu placere Black Metal-ul situat intre DARK THRONE si BATHORY.
