Kogaionon_header_small

 

Octombrie 2009

DAYS OF THE TRUMPET CALL (GER)-“I Saw No Temple In The City/Reminiszenz” DCD’09
(TRUTZBURG-THULE)

Chiar daca numele lui Dennis Raymond Plummer este de regula asociat cu VON THRONSTAHL, de data aceasta incercati sa priviti dintr-o alta perspectiva. Este o muzica destul de simpla ca interpretare, un amestec de Alternative cu Classical si ceva ramasite Rock… avem chitara, keyboard si efecte… si pe alocuri, cateva texte rostite intr-un mod pe cat de natural, pe atat de straniu.
Realizarea este un dublu digipack elegant, intr-unul existand piese din vremea 1999-2006, in altul piese mai noi, aparute sau urmand sa apara pe diverse compilatii. Mi-am facut doar o idee despre acest stil de muzica, imi doresc sa ascult si un album conceptual pentru a vedea unde incepe si unde se termina viziunea solo a lui Dennis. De mentionat ca pe album exista si cateva referiri la trupe de marca, cum ar fi H.E.R.R. sau SAGITTARIUS.
Rating: 0.83/1

 

DRUDKH (UKR)-“Microcosmos” CD’09
(SEASON OF MIST)

Cel de-al saptelea album este o adevarata piesa de colectie pentru fanii Pagan Black Metal underground! Este o varianta NEGURA BUNGET (epoca de inceput) pentru ucraineni. Nu pot spune decat ca materialul degaja o energie incredibila si, desi nu e la fel de rapid cum ne invatasera pe primele albume, DRUDKH are un ritm fantastic, cateva solistici de chitara foarte Heavy, o baterie care a revenit la o dinamica corecta si aceeasi voce agresiva dar care se integreaza perfect in acest univers Metalic.
Influentele traditionale, Folk sunt mai prezente ca nicicand, cu solouri de chitara, pasaje complet acustice dar si ruperi de ritm impresionante conduse pe fundal de un keyboard misterios! Un album bine conceput si cu o structura mai mult decat originala! Unul din cele mai bune din sfera Black Metal din 2010!
Rating: 0.90/1

 

FEN (UK)-“The Malediction Fields” CD’09
(CODE 666)

E adevarat ca EP-ul ce a precedat acest debut este unul de exceptie… Dar nici cu albumul nu imi este rusine! Discutam de un Atmospheric Black Metal de prima mana, cu multe influente Post Rock dar si Folk/Pagan, cu voci diferite, multe pasaje bombastice, pian, keyboard folosit inteligent… Este, daca vreti, ceva ce extrage cam ceea ce este semnificativ in AGALLOCH, ALCEST, BATHORY si OPETH si repune pe portativ intr-o maniera deloc originala dar maiestoasa un sunet cu adevarat Metal! Nu inteleg de ce presa de specialitate nu a dat ratinguri foarte bune acestui album! Poate ca daca era realizat la vreun label mai mare se scria altfel… mie mi se pare unul dintre cele mai bune albume Modern Black Metal ale anului si va sugerez sa-l ascultati cu mare atentie! S-ar putea sa tot descoperiti si alte elemente interesante: melancolie, Shoegaze, Doom… Tare mi-ar placea sa-i vad pe britanici live… cred ca alaturi de AGALLOCH si WOLVES IN THE THRONE ROOM am putea vorbi de “underground quality trinity”!
Rating: 0.95/1

 

INDIAN FALL (ROM)-“Seasons In Equilibrium” CD’09

Nu e un secret ca imi place ceea ce fac brasovenii. “Pathfinder” a fost un album care, la vremea respectiva, a putut fi considerat ca unul dintre cele mai bune albume Metal underground autohtone.
Dupa o pauza destul de mare acestia revin mai in forta ca nicicand, cu 8 piese foarte bine asezate, destul de variate si cu multe interferari de stiluri. Pe un schelet Experimental Black Metal dar cu voce Death, cu un keyboard mult mai putin pus in valoare ca pe precedentul dar cand apare creeaza o atmosfera aparte, cu un ritm foarte agresiv dar in acelasi timp foarte melodic, INDIAN FALL ne arata ca si in Romania se poate concepe muzica de calitate. Instrumentele se aud bine, masterizarea facuta de Dan Swano face ca sunetul sa para putin suedez, in sensul ca are trimiteri care Melodic Death Metal Nordic foarte la moda acum ceva ani. Exista energie, exista mult ritm, dinamica din plin, atmosfera la fel, avem si ceva faze experimentale, unele chiar avantgardiste, cu ritmuri sacadate dublate de pedala dubla, vezi “Serpents Whores Of Salvation”, avem si pasaje Black/Death Metal foarte agresive unde vocea se integreaza perfect in peisaj… dar exista si pasaje mai melodice, unde probabil ca mai multe inflexiuni ale vocii lui Andrei sau poate si o alta voce clean in background ar da diversitatea care, in cele din urma, imi da senzatia ca ii lipseste.

Exista cateva incercari discrete pe “Screaming Down” dar forma Progressive luata de vocile respective nu ma satisface. Mai sunt si alte incercari de voce normala care interfereaza original cu solisticile de chitara dar… aici cred ca mai trebuie improvizat, imbunatatit, schimbat ceva… Din punct de vedere al instrumentatiei trupa suna perfect iar de acest lucru va puteti convinge si voi din concertele pe care urmeaza sa le sustina in toata Romania in urmatoarele luni. Ca o concluzie, mult mai matur decat debutul insa nu la fel de visator, cu un accent vizibil pus pe agresivitate, INDIAN FALL ne prezinta acum un album ireprosabil pentru ceea ce exista in Romania… Un alt mare dezavantaj l-ar putea reprezenta faptul ca piesele sunt foarte, foarte complexe ca structura, ceea ce poate deruta pe cel ce doreste sa identifice o anumita cursivitate, tradusa de cei mai multi in identitate proprie. In rest, numai de bine!
Rating: 0.90/1

 

MADDER MORTEM (NOR)-“Eight Ways” CD’09
(PEACEVILLE)

Au trecut 15 ani de la infiintare si o gramada de ani de la debutul realizat la labelul legendary Misanthropy Records. Desi i-am vazut si live la Budapesta acum vreo zece ani, proiectul norvegian nu m-a incantat niciodata. Amestecul bizar de Metal traditional cu faze Rock, Jazz, Progressive si Gothic graviteaza in jurul puternicei voci feminine, Agnete osciland intre pasaje calme, linistite si altele violente…

E adevarat ca acolo unde canta “dulce” imi aminteste de THE 3rd AND THE MORTAL dar imediat revine cu fazele agresive care zgarie urechea. La fel e si cu suma de ruperi de ritm, instrumentele facandu-si treaba foarte bine… doar ca totul este prea tehnic, prea incalcit, prea variat. Dupa cateva auditii repetate am reusit sa descopar totusi cateva piese cu adevarat bine concepute si exprimate, convingandu-ma ca “Eight Ways” este cel mai bun album al lor din toate cele 5 de pana acum! O inregistrare si un mixaj de toata frumusetea, fara de care MADDER MORTEM nu ar fi reusit sa fie inteleasa la adevarata valoare. Care o fi aceasta valoare, va las pe voi sa descoperiti.
Rating: 0.80/1

 

MISTUR (NOR)-“Attende” CD’09
(SEASON OF MIST)

Interesant debut! Fanii ENSLAVED, MACTATUS sau WINDIR vor fi incantati de aceasta noua mostra de Norse Black Metal! Foarte atmosferic, cu un pian ce intervine deseori dand o dimensiune spatiala soundului, cu o voce dark, clasica unui astfel de stil, cu chitari extrem de rapide si baterie incendiara, MISTUR isi face loc meritos printre trupele noi nordice ce vor sa arate ca Black Metal-ul modern continua sa tina steagul sus! Ar mai fi de spus ca avem aici membri din trupe ca SIGTYR sau WINDIR, ca punct de marketing.
In rest, o reala placere auditia acestui album cu o melodicitate pronuntata datorita acelui keyboard foarte inteligent folosit! Ma astept ca cel de-al doilea album sa fie mult mai variat si trecut prin filtrul propriu de creatie, pentru ca se pare ca MISTUR are mai mult potential decat a vrut sa ne arate pe acest debut.
Rating: 0.87/1

 

NEUN WELTEN (GER)-“Destrunken” CD’09
(PROPHECY)

Germanii revin cu un nou material, ce urmeaza linia precedentului scos in 2006, la fel de Folk, Classical si Dark! Ceva mai complex din punct de vedere al structurii pieselor, cu un accent mai pronuntat pe elementele acustice, NEUN WELTEN poate fi pus acum pe acelasi postament cu ultimul album EMPYRIUM. Asadar, un Eerie Emotional elegant, deloc original ca abordare dat iscusit executat de muzicieni!
Rating: 0.87/1

 

OFFICIUM TRISTE (HOL)-“Charcoal Hearts” CD’09
(DISPLEASED)

Recunosc ca pana acum nu am prea am dat atentiei acestei trupe, in cuda celor 15 ani de existenta! Mi s-a parut doar a fi o trupa de Doom/Death Metal melodic comuna, la fel cum erau mai toate in genul vechiului KATATONIA sau EVOKEN, cu alternanta de voci masculine, solistici de chitari lwnte si keyboard bombastic. Ei bine, acest album m-a surprins prin diversitate, executie si melodicitate.

Daca e sa fim mai précis, CD-ul este de fapt o compilatie de piese ce celebreaza 15 ani de activitate, din care doar prima, No Hope, este noua. De la ST VITUS sau COUNT RAVEN si pana la orice trupa Americana de DOOM METAL apasator, OFFICIUM TRISTE atinge cam tot ce e de atins. Avem si o varianta acustica a piesei “Charcoal Hearts”, avem si un cover KIILING JOKE, avem mult pian, voce masculina guturala impresionanta, dar si una normala care, desi nu exceleaza, reuseset sa creeze contrastul dorit… am mai auzit si o mandolina, si pian… da, un sunet ireprosabil pentru piese ce au fost compuse cu multi ani in urma, acum beneficiind si de o masterizare profi!
Rating: 0.85/1

 

PARADISE LOST (UK)-“Faith Devides Us, Death Unites Us” CD’09
(CENTURY MEDIA)

Iata ca s-a ajuns si la albumul cu numarul 12! Incredibil ce ambitie pot sa aiba Nick&Gregor! Ca un fan al trupei, dar doar al primelor 3 albume, pot spune ca PARADISE LOST nu poate sa iasa din paradigma a ceea ce se incapataneaza sa tot creeze de ceva ani. Este bine ca au lasat-o mai moale cu fazele experimentale, adica au revenit la Metal, dar nu este suficient! Ei au umblat doar la structura prin improvizatii fine tuning dar, conceptual, albumul nu este decat o simpla copie a precedentului.
Pentru fan-ul clasic al trupei albumul va fi perceput ca pe unul bombastic, plin de ritm si energie, cu aceleasi inflexiuni ale vocii lui nenea Holmes si frumoasele solistici de chitara ale veteranului Mackintosh. Nu este un album rau, doar ca de la PARADISE LOST ma tot astept de cativa ani la un album genial… si chiar si cu revenirea la acest sunet curat Metal, britanicii nu dau decat dovada ca s-au blocat undeva la “Icon” sau “Draconian Times”… sau poate ca e bine ca s-au reintors la ceea ce au fost odata? Oricum ar fi, daca ar fi schimbat stilul ar fi fost considerata o idee gresita, daca abordeaza in stilul lor propriu, original, se considera ca nu vin cu nimic nou…
Multa speculatie... totusi, pentru un fan PARADISE LOST, noile compozitii vor avea parte de o recunoastere incontestabila!
Rating: 0.84/1

 

PETTER CARLSEN (NOR)-“Yo Go Bird” CD’09
(EMI)

Nu credeam ca voi face recenzii si la astfel de sonoritati, dar iata ca legatura cu Christer Andre Cerberg m-a adus si in aceasta ipostaza. Fostul chitarist IN THE WOODS… lucreaza, pe langa STILLE OPPROR si ANIMAL ALPHA, cu un alt proiect, Pop Rock, insa care suna deosebit! Piesele sunt in genul celor MTV, cu o atingere comerciala vizibila, dar intreaga atmosfera creata imbina original melancolia cu romanticul, intr-o forma deloc Dark dar care place urechii.
Vocea lui Petter este foarte fragila dar acest lucru este compensat printr-un pian dramatic si cu chitara lui Chris care suna magistral. Exista doua piese de o frumusete rapitoare, “Pull The Brakes” si “The Sound Of You And Me”, care, pe cat de lente si triste par a fi, pea tat dezvolta o aura meditativa remarcabila! In rest, un album ce n-are nici o legatura cu Metal-ul, cu Rock-ul doar in cateva piese, unde apare parca mai mult zgomot al chitarilor, dar nu par sa fie alegerea corecta. Daca tot albumul ar fi fost in stilul celor doua piese amintite, cred ca ma lasam de undergroundul meu dark si drag..
Rating: 0.88/1

 

PIATRA (ROM)-“Rost” CD’09

Cei patru suceveni realizeaza un prim demo format din patru piese, asemanatoare intre ele atat ca abordare cat si ca interpretare. Daca ar exista White Light Metal, cred ca asa ar suna… Folk Metal cu voce ce-mi aminteste de PHOENIX iar pe anumite pasaje aduce si cu BUCOVINA, dar, in ansamblu, este un sunet destul de saracacios in idei, doar cu cateva riffuri mai rapide de chitara si o baterie care nu doreste sa improvizeze prea mult, in ciuda unei pedale care dezvaluie mult potential.
I-am vazut si live la Cluj Napoca si pot spune ca pe scena dinamica este alta, muzica fiind mult mai expresiva. Poate ca daca vocea clean ar arata si alte inflexiuni iar viteza pieselor ar creste, PIATRA ar avea ceva important de spus in viitor. Pana atunci, putem vorbi doar de un alt proiect al unui membru BUCOVINA, care nu suna deloc rau dar caruia ii lipseste ceva: substanta!
Rating: 0.80/1

 

SKITLIV (NOR)-“Skandinavisk Misantropi” CD’09
(SEASON OF MIST)

Maniac ne-a aratat ca dintr-o minte bolnava nu are cum sa iasa ceva sanatos! Si nu ma refer aici la perioada petrecuta in MAYHEM sau primul MCD SKITLIV, care pe mine m-a socat! Am asteptat mai bine de un an si jumatate acest debut si nu stiu daca a meritat sau nu… Tot ascult albumul si nu ma prea prinde! Or ma asteptam eu la altceva, ori nu sunt pregatit sa ingurgitez acest amestec de stiluri, de la Doom si Stone Rock pana la Black Metal Nordic!
Piesele sunt complexe, cu ritmuri asimetrice, lente, cu pasaje multiple, ghidate de chitari apsatoare, cate un pian sinistru si un baterist care bate in propriul haos interior. Vocea lui Maniac face in toate felurile Iadului (oricum ar fi el) si din spate, intervine si Niklas… e ca o minge ridicata la fileu pentru cei doi vocalisti! “ScumDrug” este poate cea mai sinistra piesa in acest sens, mai ales ca pe langa cele doua minti demente mai apare si Attila (MAYHEM)… uhhh, ce atmosfera! Mai gasesc si vocea lui Gaahl pe “Hollow Devotion” sau a lui David Tibet pe “Towards The Sea of Loss”, ambele piese fiind parca din dimensiuni diferite! Cea mai cursiva, digerabila si probabil cea mai asezata piesa este “Skandinavisk Misantropi”, unde chitara lui Niklas imi aminteste vizibil de SHINING iar vocea lui Maniac este de o naturalete incredibila…
Da, este de departe cea mai lucrata si semnificativa piesa SKITLIV! Din punct de vedere al originalitatii, albumul este de nota 10! Din punctul de vedere al perceptiei ascultatorului, o astfel de muzica nu poate decat sa ridice semne de intrebare si poate o auditie mult, mult mai atenta, pentru a pricepe ce e in mintea acestui veteran muzician! Oricum ar fi, unul dintre socantele albume ale acestui an!
Rating: 0.87/1

 

SOLANACEAE (DEN)-s/t CD’09
(HEIDRUNAR MYRKRUNAR)

Kim Larsen este, incontesabil, una dintre piesele de rezistenta ale scenei NeoFolk din ultimii ani, “OF THE WAND AND THE MOON” fiind emblema muzicii de calitate pe care a creat-o! Cu acest nou proiect Kim nu face miscari semnificative in concept, astfel ca soundul este tot un fel de NeoFolk foarte calm si linistit, cu flaut si vioara pe alocuri, cu elemente Ambient sau psyhedelic in varianta Dark, care trec si prin filtrul   unor invitati speciali, cum ar fi Vincent Farrow (SOLBLOT), Michael Laird (UNTO ASHES) sau John Van der Lieth (SONNE HAGAL). Nu e mare diferenta intre ceea ce face in OTWATM si SOLANACEAE… Inca un album cu un sound extrem de “floating” si cu o voce masculina remarcabila!
Rating: 0.90/1

 

SORROWFUL ANGELS (GRE)-“Ship In Your Trip” CD’09
(SLEAZY RIDER)

Desi infiintat in urma cu zece ani, grupul greco-polonez beneficiaza de-abia acum de debut, dar unul cu o productie ireprosabila, atat ca sunet cat si ca imagistica. Muzica acestora nu este ceva remarcabil dar e clar, discutam de un sunet foarte catchy… adica un Gothic Melodic Metal de prima pana, cu repere foarte bine definite intre PARADISE LOST si SISTERS OF MERCY! O trupa ce s-ar potrivi perfect in a canta in deschiderea celor de la PARADISE LOST! Nimic altceva de spus, decat doar ca e cea mai de calitate trupa greceasca ce abordeaza astfel de sonoritati!
Rating: 0.80/1

 

SUBAUDITION (FIN)-“Light On The Path” CD’09
(PROPHECY)

Imi amintesc ca despre debutul din 2006, “The Scope”, am scris doar cuvinte frumoase, albumul fiind o mostra eleganta de muzica relaxanta! Reperele TENHI si SIGUR ROS continua sa fie cruciale pentru cei doi finlandezi, acestia extragand acum cate ceva si din atmosfera ANATHEMA sau ANTIMATTER, cu trimiteri palide si spre RADIOHEAD.
Vocea normala refuza a-si arata toate valentele, lasand acest aspect pe seama instrumentelor, care suna, intr-adevar, remarcabil: chitari electrice, acustice, pian, viori..! Este mult mai bine structurat acest nou material si daca v-a placut debutul, atunci veti penetra extrem de usor dimensiunea noilor secvente. Daca ascultati pentru prima data SUBAUDITION, faceti-o cu mare atentie, pentru ca altfel s-ar putea sa vi sa para un sound confuz, ghidat doar de umbre si imagini deloc clare! Din punctul meu de vedere, o noua bijuterie underground, numai buna de ascultat in serile tomnatice posomorate!
Rating: 0.90/1

 

UNTO ASHES (US)-“The Blood Of My Lady” CD’09
(PROJEKT)

Michael Laird revine cu un album mult mai bine conturat, mai expresiv si mai melancolic ca nicicand. Bazandu-se si pe invitati de marca, cum ar fi :OF THE WAND AND THE MOON: si SONNE HAGAL, Michael a creat un material foarte inteligent structurat, imbinand armonios faze Neo Classical cu altele Neo Folk, cu soprano, voci masculine intense, pian de tonalitate apasatoare, mandolina, hurdy-gurdy, percutie variata.. insa totul intr-un echilibru perfect, radiind, in cele din urma, si o dimensiune poetica persistenta. Un album greu de descris in cuvinte, dar cu o amprenta vizibila in topul preferintelor mele pentru aceasta perioada. Rating: 0.85/1

 

WERKRAUM (GER)-“Unsere Feuer Brennen” CD’09
(COLD SPRING)

Cunoscutul Axel Frank reuseste sa-si reediteze primul album aparut acum 5 ani, acum intr-o varianta remasterizata si cu doua bonus tracks. Este incredbil cum un astfel de sound, structurat pe un model Folk, sa permita o plaja variata de insertii stilistice, de la Neoclassical si NeoFolk pana la Ambient sau Martial Industrial! Daca e sa privim si prin prisma faptului ca aceste piese au fost realizate in urma cu multi ani, putem discuta de un CD cult pentru intreaga scena.
Totul suna lacrima, de la vocile masculine si feminine pana la ultimul acord de chitara clasica. O mostra autentica de muzica eleganta! Cam zgarciti insa la booklet, atat ca imagistica cat si ca informatii… ca tot e vorba de o reaparitie! 
Rating: 0.88/1