Inca o Seara Speciala, intr-o sala eleganta, alaturi de cateva sute de fani care au avut bunavointa sa vada la lucru doua trupe ce reprezinta undergroundul nostru de calitate! Combinatia de stiluri muzicala a adus in The Silver Church Club public diferit, lucru vazut din dinamica audientei… o mare parte interesata doar de DORDEDUH dar si un grup considerabil care a plecat dupa ce THY VEILS si-a sustinut „prelegerea”… 

Au fost mari emotii pentru cata lume va veni, deoarece in momentul in care s-a luat decizia de a organiza aceasta Seara Speciala, singurul risc asumat era faptul ca e duminica si nu sambata sau vineri… Decizia a fost luata la sfarsitul lui august iar anuntul a fost facut la ETHEREAL AMBIENT EVENING, la Brasov, pe 12 septembrie 2009. 

Lucrurile s-au precipitat oarecum cu aparitia peste noapte a inca 2 evenimente in acelasi week-end, dintre care unul chiar in acelasi timp… basca ca si vremea s-a ambitionat sa ne arate ca suntem totusi in ianuarie, cu un ger cumplit… astfel ca, doar cu cateva zile inainte, ne temeam ca sala pe care am ales-o sa nu fie prea mare pentru ECHOES FROM TRANSCENDENCE EVENING! Rezultatul a fost cu mult peste asteptari, daca tinem cont de circumstantele prezentate, undeva nu cu mult sub ceea ce se dorea noi initial. La 18.30 s-a permis accesul in locatie iar pana la 19.30 a rulat pe ecrane DVD-ul AGALLOCH… Nu erau mai mult de 100 de oameni. 

Serile Speciale din 2008 au incercat sa contureze o identitate specifica unor stiluri muzicale deloc uzitate in Romania.

Privita supraoptimist prin prisma unei nise de oportunitate, aceasta Scena Muzicala s-a bucurat de 5 evenimente distincte, diferite atat ca muzica cat si ca posibili fani. Din pacate, cei ce au participat nu au fost suficienti pentru a privi pozitiv spre viitor aceasta teoretica nisa. Am decis, in cele din urma, sa experimentam din nou, prin readucerea unor trupe in 2009 pentru a vedea daca se schimba ceva sau vom fi nevoiti in a ne retrage.

Primul experiment din septembrie s-a dovedit a ramane la fel de cochet ca si precedentele iar curiozitatea a fost mare pentru a vedea ce impact va avea o Seara Speciala cu o “aglomeratie” de trupe...

Foarte contrariat am asteptat acest eveniment… Pe langa dorinta fantastica de ambele parti pentru un nou concert ARCANA la Reduta, am dorit sa aflu daca readucerea unei trupe in acelasi loc, la un interval de doar un an, prezinta mai mult sau mai putin interes. 

Si am aflat… ceva mai mult decat jumatate din publicul din aprilie 2008, in ciuda faptului ca acum am avut peste 3 ore de muzica, alaturi de ARCANA avand si alte doua proiecte, NARSILION si DER BLAUE REITER. Ca a fost dezinteres, ca a fost ignoranta sau efectul crizei, asta mai putin conteaza. Important este ca cei aproximativ 200 de fani au putut sa vada o interpretare mult, mult mai buna decat cea de anul trecut a suedezilor, acest lucru fiind datorat si dorintei ARCANA de a reveni si de a canta in Romania. 

SHINING este trupa pe care imi doream de ceva vreme sa o vad live!

Mai precis, de cand cel de-al cincilea album m-a lovit din plin urma cu vreo 2 ani, de atunci “Halmstad” continua sa fie unul dintre preferatele mele din scena mai noua Black Metal.
Cu oarecare prudenta (ca sa nu-i zic teama) am incercat sa ma asigur ca un concert in Romania cu suedezii trebuie sa fie altfel decat afara, in sensul ca partea teatrala ar trebui sa fie dominata de cea muzicala, pentru a evita potentiale conflicte. Auzisem, scrisesem si vazusem multe despre Niklas Kvarforth (acesta este numele lui complet, fara nici un pseudonim), aveam prieteni din trupe care imi spuneau ca baiatul nu e normal pentru aceasta lume… dar aceste aspecte mai degraba m-au provocat.
Afland ca trupa va veni in August in Romania dar intr-o parte a tarii care poate sa fie incomoda multora (nord-vest), am decis sa-i invit la Brasov, intr-o Seara Speciala Black Experimental, alaturi de o alta trupa, INDIAN FALL. Ca a fost bine sau rau, placut sau socant, interesant sau dezgustator, fiecare e liber sa creada ce doreste. Se poate ca pe unii fani Kogaionon sa-i fi pierdut, pe altii nu… Timpul mi-o va arata!

O sala pe jumatate plina, un public apatic, timid, “ascuns”, debusolat, putin cunoscator insa deschis in a vedea si altceva pe Scena autohtona cica plina de evenimente dar stearpa de continut… Doua trupe ce nu au in comun decat casa de discuri Trisol, una adepta unui Martial Industrial in genul DEATH IN JUNE, mai greu de cantat 100% live datorita unor samples prezente in background-ul soundului, alta mult mai pop, ce se catalogheza superficial in curentul NeoFolk… ce stie sa faca show daca are si cu cine…

O sala eleganta, intima, confortabila, cu scaune ce te invita mai degraba la somn decat la o vizionare/traire la intensitate maxima, lumini deloc ospitaliere, un albastru inghetat alternat cu un rosu strident, un decor ce amesteca ziare imprastiate, palarii, geamantane si diverse colaje ce incercau sa contureze ceva feminin… cu sau fara suflet…

Se putea distinge insa usor cum in sala plutea acea atmosfera calda, atitudine prietenoasa, de relaxare neconditionata, s-ar putea spune… una familiala… Circa trei ore petrecute la Reduta, alaturi de putin peste 200 de persoane, unele venite de departe (Portugalia, Serbia, Grecia, Ungaria), altele de prin toate colturile tarii, alaturi de ceva public local… cam aceasta a fost seara Martial PostFolk din 13 decembrie, Brasov.

O noua Seara Speciala, organizata de Kogaionon si DonisArt, a avut loc in data de 15 noiembrie, in acelasi oras si aceeasi locatie unde au evoluat si ARCANA, ICE AGES sau ATARAXIA.

In ciuda altui eveniment ce a avut loc tot atunci, dar in Bucuresti, s-au strans totusi la Brasov, in eleganta sala Reduta, in jur de 200 de persoane. Veniti de prin toate colturile tarii dar si din Bulgaria, Ucraina, Serbia, fanii au inceput sa apara rand pe rand in jurul orelor 17.00.

Cu o gama mult mai variata si impunatoare ca oricand, standurile de accesorii (tricouri, CD-uri, reviste..) au captat imediat interesul publicului - mai ales standul trupelor invitate sa cante.
Cu o intarziere de jumatate de ora peste programul propus, pe scena a urcat CASCADEUR. Axel Menzer, mentorul acestui proiect, are o voce expresiva, foarte sobra, care a reusit in 30 de minute sa surprinda placut audienta.

A trecut si 20 septembrie… O seara Ritual Mediteraneana in adevaratul sens al cuvantului! Poate plictisitoare si lipsita de dinamism pentru unii, poate atragatoare si chiar fulminanta pentru cei ce stiau la ce sa se astepte.

ATARAXIA a sustinut un spectacol cum numai ea poate sa o faca, intr-o varianta exceptionala, cu o daruire incredibila! Piesele interpretate s-au bucurat de o acustica corecta pentru o sala de teatru, conceptul Visual a fost si el mulat dupa doleantele trupei, astfel ca abundenta de elemente de decor de pe scena a reusit sa schiteze o atmosfera rezonanta cu vocea Francescai si conceptul abordat de trupeti.
Faptul ca cei patru, la Brasov, au prezentat atat piese mai vechi cat si unele cantate in premiera dovedeste ca trupa s-a pregatit enorm pentru a transforma un concert tipic intr-o inedita Seara Speciala. Impunatoarea voce feminina a survolat totul, chitara magistrala a lui Vittorio a creat o aura mediteraneana unica, keyboard-ul lui Giovanni a daruit foarte balansat sunetului acea atmosfera bombastica iar percutia lui Riccardo, mai timida si mai putin prezenta (din pacate) a schimbat si a dinamizat de fiecare data un ritm ce s-a incapatanat sa ramana foarte lent, dar misterios si plin de arome pagane.

A fost si ICE AGES… Un concert mai degraba avantgardist, un sound de nisa greu digerabil, deloc lesne de asimilat… poate chiar de ascultat. Pana si proiectiile au fost destul de incalcite si abstracte… intr-un decor ce a incercat pe cat s-a putut sa ilustreze atmosfera complicata a muzicii ICE AGES…

Si au fost si cca 150 de spectatori, multi dintre ei doar doritori de a-l vedea pe Richard Lederer aka Protector, mai degraba pe cel din SUMMONING sau DIE VERBANNTEN KINDER EVAS decat pe cel din ICE AGES.

Dar, dupa cum bine se stia, aparitiile lui sunt rarisime pe scena, ultima data fiind acum mai bine de cinci ani, intr-un show unicat in Elvetia. Iar acum se regizase oportunitatea, de care cei interesati au profitat din plin…
Am avut cca 90 de minute de Cold Dark Electronic, cu o muzica computerizata, cu o voce ce s-a bucurat de doua efecte de distorsionare distincte, cu mai putina melodie si ritm dar cu mai multa dinamica interioara… au fost si mici nesincronizari, nedorite dar intamplate… probabil din lipsa experientei live… dar cu un sunet decent, corect pentru o astfel de muzica.

Un show decent, elegant, inceput cu multa emotie, ceea ce s-a simtit clar pe primele doua piese.
Publicul destul de linistit, aplauda discret, usor confuzat de ceea ce se intampla. De aceea mi s-a parut ca piesa "Lost In time" nu a degajat energia dorita.
Incetul cu incetul treburile si-au dat drumul, filmul "Baraka" rula lejer pe fundal, multe imagini de acolo intrand in rezonanta cu muzica de pe scena, totul a fost ca un vis. Poate ca daca sunetul ar fi fost dat la un volum mai ridicat, feedback-ul din sala ar fi fost altul.

Insa dorinta ARCANA a fost ca sunetul sa ajunga la urechile ascultatorului intr-un mod confortabil si nu intr-o varianta zgomotoasa, cu adrenalina falsa. Dupa ora de cantat cei cinci s-au retras timid in spatele cortinei si, in ciuda unui bis aparent regizat (eram cu ei in spatele cortinei si ii rugam sa mai cante macar doua piese), ARCANA s-a intors pe scena si ne-a mai uimit cu inca doua piese.
Atat de real a fost totul incat ARCANA a cantat si piese ce nu erau programate, dar a tinut cont de cererea publicului. Desi aparent neprofesionsit sau chiar penibil, aceasta cautare de piese prin calculator a aratat naturaletea si sinceritatea trupetilor fata de publicul din sala!!!
Si da, Stefan, la fel de sugubat cum este in realitate (rupand chiar o pagina din partitura ce se incapatanea sa nu stea intoarsa), Mattias, preocupat continuu de ale sale percutii exemplare, Ann Mari, o voce incredibila, o adevarata soprano, Cecilia, cea care da suflet trupei pe scena cu o prezenta de spirit si un umor inteligent... si nu in ultimul rand, creatorului ARCANA, seriosului si introvertitului Peter, toate felicitarile mele... dar si urarile sincere de La Multi Ani, pentru ca astazi, cand scriu aceasta cronica, a implinit 34 de ani!

Postere de Florin Chereji: